Mama, cablul și telenovelele

Mă mai lăudam pe aici cum că eu și televizorul nu prea sîntem prieteni. A fost de multă vreme abandonat în favoarea computerului așa că nu pot spune că sînt chiar nevirusată de imagini. Am recidivat în domeniu cu ocazia gripei/infecției în gît/ce-o fi fost aia de m-a pus în cap o săptămînă. Nu de alta, dar nu puteam sta în fund, poziția zăcutînpatdificildeținutochiideschișisuportatcugreufebra era cam tot ce-mi permiteam. Așa că trebuie să recunosc că nu știu ce m-aș fi făcut fără televizor după primele două zile.

Perioada de disperare fiind depășită, faptul că joia trecută am încercat să mă uit la televizor și vedeam doar niște pureci nu m-a deranjat foarte tare. Nu m-a deranjat nici vineri, nici în weekend. Problema a apărut luni, că venea mama respectivă să stea cu copilul la mine după școală. Și, tragic-groaznic, pauză cablu!

Sună mama la cablu și mă trezesc luni după-amiaza cu niște oameni purtători de salopete să investigheze defectul. N-au depășit cadrul porții că s-au uitat în sus și m-au întrebat: 

Salopetele: Hmmm, dar fibră optică vi s-a băgat? 

Eu: Nu s-a băgat nimic, nu știu ce spuneți acolo, nope! 

Salopetele: Aaa, păi atunci noi n-avem ce să facem! De cînd aveți probleme?

Eu: De joi.

Salopetele: (contrariate, rămase fără aer de uimire) Și stați fără TELEVIZOR de atunci???

Eu: (super relaxată) Da! Și-așa nu mă uit la el. Copiii sînt mai afectați că pierd desenele.

Pleacă oamenii siderați, îmi spun că va suna cineva pentru programarea trecerii la fibră optică. 

O sun pe mama, îi spun ce și cum, începe drama! Mama mea făcea deja scenarii că cum și ce și că trebuie să facă găuri prin pereți să aducă noul cablu din pod. Moment în care i-am tăiat elanul și i-am spus că este exclus să găurească pereții. Nu de alta, dar nu m-am agitat degeaba cînd am renovat să bag toate cablurile prin pereți, să am doar prizele aparente! Mama deja fierbea: păi și cum? dacă nu se poate, nu mai bagi cablu??? NU! Nu se poate, eu nu mai vin la tine, cum să pierd serialul??? A se nota că se uită ÎNCĂ la ”Tînăr și neliniștit”, cînd se vor liniști ăia mi-e neclar, că ține serialul de cred că ies și eu la pensie și tot vor mai fi combinații de țîșpe luate cîte doi/trei, unul mai tînăr și mai neliniștit decît altul.

Drama s-a soluționat parțial și cu compromisuri. Au venit ăia, au făcut nușce că nu eram acasă, avem semnal acum la unul dintre cele două televizoare și asta doar dacă echipamentul lor este băgat într-o priză în pod. Priză în pod nu există așa că acum plimb prelungitorul electric al mașinii de tuns iarba din pod afară și tot așa.  Și mai evident este că pentru a trece prelungitorul nu mai pot închide ușa de la scările spre pod iar pe hol am un ditamai colacul de cablu... super mișto, nu? Și toate astea pentru telenovelele maică-mii și ale lui Arin (el se uită la Violeta, nu știu ce e asta dar n-aveam voie să vă spun, știu, sînt o mamă denaturată că îmi las copilul să se uite la ceva fără să știu dacă este nociv sau nu, parcă era o telenovelă cu adolescenți).