My life

Stau și mă gîndesc la ce a trecut din ziua asta și nu știu să spun dacă mi-a mers mai mult bine sau mai mult rău. Că am bifat mare parte din agenda zilei dar mă simt oarecum debusolato-sfîrșită, cred că datorită faptului că am condus destul de mult azi prin minunatul nostru oraș cu minunatele (not) lui multe sensuri unice. La naiba și ce vreți voi că am vorbit tot singură șerpuind inutil pe străduțele din zona Dealului, Banatului. Ziceam eu mai demult că vocea tîrgului zice că sensul unic de pe Șaguna e cu dedicație pentru un nene benzinar, încep să cred că toată zona aia e dedicație pentru toți benzinarii, că faci kilometri de-a-n pixulea! Și nu mă doare că trebuie să las mașina la mama zmeului că nu găsesc loc de parcare, mă doare că am impresia că ar trebui să o las acasă ca să ajung mai repede și cu mai puțini nervi. Dacă tot se bucura Miju astăzi pentru mine că am asfalt să vă zic și eu! Da, am asfalt, mare, lat, lung, pînă la trei case în stînga mea, că acolo se termină strad...

Cred că sînt cinci ani de zile de cînd am aflat despre Alina Livia Lazăr, Li, cum avea atunci pseudonimul, cum îi spun și acum, că am rămas cu amintirea asta. Îi citeam versurile pe site-ul pe care mai publicam din cînd în cînd. Și pentru că îmi plăceau foarte mult am căutat-o și în afara site-ului, pe mess, pe blog-ul pe care scrie și mai ales postează fotografii de cînd s-a mutat în Anglia, sau pe profilul ei de pe facebook . În urmă cu ceva vreme, am aflat despre unul dintre proiectele sale, îi atașez mai jos descrierea: Hi, everyone. Thanks for following this blog and my visual experiments. Thought about bringing my work closer to you, so I’m giving away LOVELY POSTCARDS FOR FREE. Just send me a message with your address, then I will send you a postcard (or more:P) and would want for you to take a picture of yourself, holding it, sending it further, placing it on a shelf, writing on it, throwing it to the bin etc. or just the postcard near other precious objects in your sur...

Pentru că au trecut 10 ani de cînd a apărut mica creatură și pentru că acum sîntem în perioada Pîrș (așa mi-a trecut mie prin cap să îl alint, că parcă seamănă), să îi urăm La Mulți Ani lui Arin! Cu un desert rapid, bineînțeles!

Nu știu dacă v-ați dat seama pînă acum dar pe blog nu am făcut reclamă plătită și nu am făcut reclamă lucrurilor în care nu credeam. Bine, nu credeam să mă apuc să fac reclamă la bere dar uite că necunoscute sînt căile... Știam că s-a deschis un nou local în Sibiu, de către și în spațiul unui amic, un local DECÎT CU BERE, dacă îmi permiteți exprimarea colocvială. Nu ajunsesem pînă aseară acolo. După prima mea experiență cu un spectacol de balet (din seria să mă gîndesc bine dacă mai merg, dar vă voi povesti în alt post despre asta), am poposit cu Honey pe Bastionului, la nr. 3 (dacă nu mă înșel acolo a fost un alt local, Byblos). Eu m-am cam pierdut în meniul cu multe beri, aveau detaliată compoziția și gustul fiecăreia așa că m-am orientat către o bere "de culoare portocalie, cu gust de mirodenii, banane și cuișoare", Hefeweisen, Honey a luat o bere neagră (ceva ce ulterior am aflat că are și denumirea de specialitate, Stout, eu ăla crezusem că este numele berii, par...

De cîteva zile ne fugărim prin grădină. Mai mult eu pe ea. Ea mai puțin pe mine. Ea doar încearcă să apuce un măr pînă apuc eu să prind un cadru cît de cît uman cu Pixie. Cînd am auzit-o în grădină am zis că mi s-au îmbătat țărcile, făcea prea urît și pentru ce mă obișnuiseră ele și părea oarecum armonizat. Azi am reușit să fac o fotografie semi-clară, era în vîrful stejarului. Stejarul meu, normal, cu aproape toate frunzele în el! Cam greu să faci clarul pe zburătoarea mîncătoare de mere. În fine, pentru că o văd de o săptămînă constant își merită titlul de GAIȚA GRĂDINII! V-am spus oare cît de urît face? Ca o jucărie/cioară/țarcă stricată! Noroc cu penele alea frumoase, albastre!

Am clarificat deja pe aici că nu-mi place să pierd mult timp cînd gătesc. Nu m-aș apuca să fac o minunăție ca a lui Teo , chiar dacă pare super bună, m-am descurajat  de cînd am început să citesc cîte trebuie făcute, darămite să o mai pun și în practică. Așa că mă limitez la ce știu! Meniul de azi de la prînz: piure de cartofi cu broccoli (fiert în apă cu sare și cu un cubuleț de unt deasupra), piept de pui cu curry (tăiat cubulețe, prăjit în ulei cu sare, piper, curry) și salată. Ca să mă laud, pe lîngă salata verde din comerț, am pus și frunze de spanac, pătrunjel verde și ceapă verde din sera care încă îmi mai oferă surprize (ceapa verde a ieșit din arpagicul pus astă-primăvară!).

Ce au în comun cele două noțiuni? În principiu faptul că sînt intangibile și ai ceva probleme în a defini exact de unde încep și unde se sfîrșesc. Despre cea de-a doua ar fi trebuit să studiez în facultate dar, într-un an de zile am ținut doar trei dintre cursuri (în principal din lipsa profesorului care preda materia respectivă). Așa că, nu vă voi ține teorii învățate, vă spun doar că, din punctul meu de vedere, deontologia profesională ar trebui să fie aplicabilă oricărui domeniu, fie că ești măturător de stradă, coșar sau, în cazul de față, ziarist, ar trebui să îți faci cît mai bine și corect treaba. De ce m-au apucat cugetările filozofice pe teme de? Pentru faptul că astăzi, pe față carte, aveam un amic foarte revoltat de un articol pe care l-a citit pe un site de știri și dădea și link . L-am salvat și colat alături. Repet, pe un site de știri. I-am spus să stea liniștit că sigur este un pamflet, articolul original fusese citat și acesta pe fb, acum o săptămînă. Ce mă...

V-am povestit aici despre cît/cum mi s-au făcut mie merele anul ăsta. Și dacă tot am căutat diverse modalități de utilizare mi-am adus aminte de cum mă jucam eu cu sîmburii de măr prin liceu așa... cum mi-am făcut coliere și cercei din ei, care se păstrează bine pînă în prezent. Așa că m-am înarmat cu răbdare, ac și ață plus poftă de mere și a ieșit ce vedeți în stînga! Îl găsiți pe Orin Arts & Crafts , cu ocazia asta am inaugurat o categorie nouă, Bijoux. Acum lucrez la cel de-al doilea, ar fi trebuit să număr cîte mere am mîncat/cîte prăji am făcut pentru fiecare dintre ele. Poate o voi face la al treilea! Cred că este prima dată cînd simt că o concurez puțin pe Monika , dar așa, de departe, pînă se termină merele!

1. Am pierdut pariul cu CC cum că ieri nu va fi foarte aglomerat la cinema. Rula Skyfall. (L-am convins să vină la film pe motiv că trebuie să o ascult pe Adele pe coloana sonoră.) Data trecută cînd am fost într-o sîmbătă la Batman 4, deabia dacă era jumătate de sală. De data asta, erau aproape toate scaunele ocupate. Cu toate acestea, personalul era extrem de plictisit-obosit, la un moment dat s-a oprit filmul, nu s-au sesizat, s-a dus un amic, a trezit o tanti, dormea sub păturică, să repornească proiecția. În fine, nu e rău filmul, ce mi-a plăcut cel mai mult a fost rolul negativ interpretat de Javier Bardem (Silva). Cu o freză blondă și extrem de antipatic exercita fascinația unui șarpe care se pregătește să te înghită.  2. Am reușit să îmi stric epilatorul. Îl aveam de cinci ani, am fost tare mulțumită de el, a rezistat la tot soiul de șocuri, full-contact cu gresie, ciment, parchet. De data asta a făcut cunoștință apropiată cu hanoracul tricotat cu care stăteam prin c...

Zilele astea sufăr! Rău de tot! Nu am net de vinerea trecută! În concluzie, mă simt ruptă de lume, lumea virtuală, fireşte! Nu mai ştiu cine ce face, ce muzică ascultă, pe unde umblă, etc. Ieri şi astăzi am profitat de colţul cu internet de la Ibis Sibiu, deja intrasem în sevraj. Dacă ieri am actualizat blogul "de serviciu" cu ce am lucrat , azi vreau să vă spun două cuvinte aici, nu de alta, dar mi-ar părea rău să uit perlele lui Arin. Duminică mergeam împreună pe strada Arhivelor. Acolo sînt nişte stîlpi de metal, în jur de zece, pe marginea trotuarului. Eu, fiind în faţă, încep să fac slalom printre ei.  Arin, din spatele meu: Mama, ce bine că mai ai încă gene de copilaş în tine! Eu: Cum adică, Arin?   Arin: Păi, aşa, uite, încă n-ai uitat să te joci ca un copilaş şi faci lucruri distractive! După asta, ne-am luat la întrecere vreo trei ture. Să vă spun cît de repede fuge copilul? M-a luat la mustaţă totuşi, eu fiind şi cu ditamai geanta după mine. Ieri se ...

Voi ați văzut cerul în dimineața asta? Cum era el de colorat și stătea să apară soarele și era promițător de frumos? E drept că era la 7 fără un sfert, că Arin a trebuit să ajungă mai devreme la școală iar eu înainte să mă spăl am fugit după Pixie că nu puteam rata un asemenea spectacol.  Unde naiba s-a dus promisiunea aia de dimineață nu știu, că azi zici că toate Zînele Vîntoase au jucat deasupra și pe lîngă casa mea plus că n-am mai văzut nici sămînță de sîmbure de soare, doar cenușiu și plumburiu și ce vreți voi! Propun ceva schimbări radicale pentru mîine că eu înțeleg să fim solidari cu oamenii ăia loviți de tornadă în NY dar nu mai vreau să mă joc de-a Vrăjitorul din Oz! Deși, dacă stau bine să mă gîndesc, am chiar două perechi de saboți roșii! P.S. Dacă apare cu un scris mai ciudat este pentru că am copiat postarea inițială și am lipit-o într-o postare nouă.

Voi ați văzut cerul în dimineața asta? Cum era el de colorat și stătea să apară soarele și era promițător de frumos? E drept că era la 7 fără un sfert, că Arin a trebuit să ajungă mai devreme la școală iar eu înainte să mă spăl am fugit după Pixie că nu puteam rata un asemenea spectacol.  Unde naiba s-a dus promisiunea aia de dimineață nu știu, că azi zici că toate Zînele Vîntoase au jucat deasupra și pe lîngă casa mea plus că n-am mai văzut nici sămînță de sîmbure de soare, doar cenușiu și plumburiu și ce vreți voi! Propun ceva schimbări radicale pentru mîine că eu înțeleg să fim solidari cu oamenii ăia loviți de tornadă în NY dar nu mai vreau să mă joc de-a Vrăjitorul din Oz! Deși, dacă stau bine să mă gîndesc, am chiar două perechi de saboți roșii! P.S. Dacă apare cu un scris mai ciudat este pentru că am copiat postarea inițială și am lipit-o într-o postare nouă.