Pro şi contra accesorii de grădinărit

Nu e un secret pentru nimeni cît îmi place mie să mă "joc" în grădină. Am mai scris eu pe aici cîte ceva despre aventurile mele mai mult sau mai puţin profesioniste în domeniu. Ce am mai constatat de curînd:

1. e bine să grădinăreşti "neprotejat"! Pentru că, avînd în vedere cum arată braţele mele acum, aş putea socializa oricînd cu un iubitor de pisici spre exemplu... zgîrieturile mele ar putea fi dovada că sînt posesoarea unui patruped cît se poate de cu personalitate. Nu e chiar bine pentru că, ignorînd zgîrieturile, la un moment dat aş putea pili direct cu degetele, la cît de aspră devine pielea. Morala fabulei: ori îmi regăsesc mănuşile cele profi, ori merg să îmi cumpăr unele noi, dacă mai găsesc magazinul distribuitor de produse Renania.

2. e foarte bine să foloseşti suportul pentru genunchi (sursa foto)! E primul an cînd am aşa ceva şi: cred că fac şi ceva fitness în timp ce stau în patru labe pe ăla să smulg buruienile! De ce spun asta? Pentru că, n-am făcut febră musculară după 70 km de bicicletă, n-am făcut atunci cînd am reluat cele 100 de bazine după o pauză de şase sau şapte săptămîni, în schimb, după primele două utilizări ale plăcuţei cu pricina, m-am trezit cu aşa ceva. În concluzie, sigur folosesc muşchi pe care nu ştiam că îi am, sigur voi face nişte fesieri de toată frumuseţea! Ce nu e bine la această poziţie de grădinărit? Atunci cînd Bobiţă din vecini intră la mine în curte, aka loc de joacă şi toaletă de rezervă, pe motiv de scînduri lipsă din gardul despărţitor, şi mă vede aşa, îi filează instant lampa că aş fi concurenţa, în concluzie începe să mîrîie/latre, etc. Eu, iniţial, încremenită aşa, cugetînd la ce să fac, stăpînă-sa, cică îl striga de dincolo de gard. Pînă la urmă îmi filează şi mie lampa şi adopt poziţia bipedă. Bobiţă pare impresionat, ori de cît de mare sînt brusc, ori de strigătele de acasă şi părăseşte mîrîind teritoriul auxiliar. Morala fabulei: de folosit în continuare plăcuţa dar de reparat gardul!!!