Strainul din fata mea
Nu stiu daca v-am spus, nu-mi plac mastile venetiene, nu-mi plac mastile in general, lucru care poate parea cel putin ipocrit, avind in vedere cite masti am pus, punem fiecare intre noi si ceilalti. Masti ca sa ne ascundem slabiciunea, fricile, tristetile... Nu stiu cita vreme ar trebui sa treaca pina am incepe sa credem in ele, cind s-ar mula mucavaua atit de perfect incit ar deveni o a doua piele. Ma intreb si citi ne-ar accepta Eul dezgolit, ma intreb daca noi ni l-am accepta. E interesant intr- una din comediile romantice americane de anul trecut, cum eroina isi compune un personaj pentru a fi eligibila pentru o relatie, in viziunea ei, perfecta. Nu stiu de ce jucam rolurile astea, de ce citeodata omul din oglinda nu e de ajuns! Citesc ce am scris si imi dau seama ca e un cosmar jurnalistic... atitea nu stiu-uri repetate, pe care mi le voi asuma, sint coltisorul meu spart al mastii...