Stele care cad...

De cînd am aflat de Noaptea Perseidelor, îmi doream foarte mult să văd şi eu stelele căzătoare. Cerul din oraş era destul de încărcat, stelele se vedeau foarte puţin, chiar dacă am stat pînă destul de tîrziu. Surpriza a fost atunci cînd am ajuns acasă, aici vedeam zeci de stele şi... am văzut prima mea stea căzătoare! Nu ştiu voi, dar mie îmi venea să sar într-un picior de bucurie! N-am mai stat pînă la ora cînd se prognozase maximul fenomenului, 2.30, deşi n-aş mai fi avut mult. Dar, a fost frumos, în răcoarea nopţii, înconjurată de parfumul florilor mele, mai ales cel al caprifoiului, la a doua tură de flori de anul ăsta...
Am ales pentru postul ăsta o fotografie făcută şi prelucrată de către Cori, mi se pare că se potriveşte, de data asta nu i-am cerut voie, la o postare viitoare vă voi arăta o alta care mi-a plăcut foarte, foarte mult, pentru care i-am cerut permisiunea publicării.

Asculta mai multe audio Muzica

Comentarii

  1. piesa asta a lui Taxi e in top ten la mine :)

    merci! am ce sa ingan azi, toata ziua ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Hihi... ştiu şi eu cum e, cînd mi se pune pata pe o melodie! ;)

    RăspundețiȘtergere
  3. Şi eu cad ... de oboseală la ora la care aş admira stelele căzătoare!
    A propos: am fost sâmbătă în Cheile Turzii. Inundaţia de acum o lună a distrus două din cele patru poduri! E teribil ce face apa!

    RăspundețiȘtergere
  4. Zamfir, eu ma bucur ca am vazut macar una...
    Imi pare rau sa aud de distrugerile de pe chei, sper sa le refaca curind, ar fi pacat sa nu se mai poata vizita!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Anotimpurile și igiena

Phoenicurus ochruros... sau cum am scăpat de o obsesie

Lăsați toți chinezii bătrâni să vină la mine!