Strainul din fata mea

Nu stiu daca v-am spus, nu-mi plac mastile venetiene, nu-mi plac mastile in general, lucru care poate parea cel putin ipocrit, avind in vedere cite masti am pus, punem fiecare intre noi si ceilalti. Masti ca sa ne ascundem slabiciunea, fricile, tristetile... Nu stiu cita vreme ar trebui sa treaca pina am incepe sa credem in ele, cind s-ar mula mucavaua atit de perfect incit ar deveni o a doua piele.
Ma intreb si citi ne-ar accepta Eul dezgolit, ma intreb daca noi ni l-am accepta. E interesant intr-una din comediile romantice americane de anul trecut, cum eroina isi compune un personaj pentru a fi eligibila pentru o relatie, in viziunea ei, perfecta. Nu stiu de ce jucam rolurile astea, de ce citeodata omul din oglinda nu e de ajuns!
Citesc ce am scris si imi dau seama ca e un cosmar jurnalistic... atitea nu stiu-uri repetate, pe care mi le voi asuma, sint coltisorul meu spart al mastii...

Comentarii

  1. Esti "blues" rau de tot. Sper ca ti-a trecut pana azi.

    RăspundețiȘtergere
  2. mie imi plac mastile venetiene..sint scumpe si au un scop unic...eu zic sa spargi oglinda din fata ta...si sa te apuci de poezie...din nou.
    tot o masca, dar in cuvinte..:)
    x

    RăspundețiȘtergere
  3. Corina, ma gindesc sa nu sparg totusi oglinda, inca mai am ceva reminiscente de superstitii cu sapte ani de ghinion si altele de genul... :))
    Cu poezia, nu sint acolo... am alte masti acum...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Valuri de maci

Guest post: Ferma animalelor 2

Anotimpurile și igiena