Road-trip

Am lipsit in ultima vreme... motivat, ma gindesc eu. Dupa patru ani de vacanta la mare in Grecia, anul asta am facut ceva diferit. Ma batea de mult gindul sa merg in Croatia, pina la urma am ajuns si acolo desi destinatia principala a fost Muntenegru. Am avut noroc cu faptul ca prieteni comuni s-au hotarit pentru o scurta vacanta acolo. Eu oricum eram in ceata, asteptind un last minute!

Chiar daca a fost scurta, 7 nopti si 8 zile, vacanta mea de anul asta a fost ceva de genul fast-forward, foarte multe lucruri concentrate in putin timp. Nu stiu daca as mai repeta-o in varianta asta, parca mi-ar fi placut mai mult timp sa savurez unele lucruri.

Din tara am iesit jos, la Portile de Fier (corectura ulterioara), am trecut in Serbia, aici am petrecut si prima noapte, pentru ca oboseala si-a facut simtita prezenta, eu nu dormisem in noaptea in care am plecat, si, chiar cu sofer de schimb, eram cu totii obositi. Am trecut in Muntenegru undeva pe la amiaza, drumul serpuia pe canionul Tarei, spectaculos peisajul, aici am constatat si ca sint mai claustrofoba decit credeam, am descoperit asta in zecile de tuneluri prin care am trecut...

Destinatia noastra in Muntenegru a fost Budva, un orasel pe malul Mediteranei, dragutel, cu o plaja relativ mica dar cu nisip. Am gasit cazare la fata locului, 20 euro pe noapte camera, cu baia pe hol, o imparteam cu inca o camera, dar conditiile erau rezonabile. De incercat la mare: tura cu caiacul, mi-au placut cei 5 km aproximati de mine pina la insula din larg (mai jos vedeti o parte din tarmul ei), foarte faine valurile, mai ales cele facute de ambarcatiunile mari cu motor!

Nu cred ca vreti neaparat sa incercati acelasi traseu dar pe hidrobicicleta, am facut chestia asta pedalind eu si Radu, cu Gabriela si Arin pe post de pasageri. La dus ne-am descurcat rezonabil dar la intoarcere, cred ca ni se stricase cirma, eram lipsiti de directie, pedalind in zig-zag, am crezut ca nu mai ajungem, sincera sa fiu, imi venea sa sar in apa sa incerc sa trag blestematia de hidro-bicicleta dupa mine! Era cumva o usurare faptul ca ii vedeam pe Seba si Cosmin in caiace in apropierea noastre, in caz de ceva, ar fi putut chema ajutoare.

In cea de-a treia zi am mers intr-o excursie cu vaporasul, in golful Kotor, plecind din oraselul omonim, superb, cu stradute inguste si cladiri vechi, cu cetatea pe malul apei.

De aici peisajul e surprinzator pentru mine, marea strinsa intre munti inalti, cu orasele strinse intre ape si stinci.

Legenda spune ca marinarii intorcindu-se in port au vazut pe o piatra ce se ridica aici din mare, imaginea Fecioarei. Pe locul acela a fost construita o insula artificiala pe care a fost ridicata biserica din stinga. In spatele altarului exista o gaura in care daca introduci mina, dai de piatra originala si iti poti pune o dorinta.

Al doilea orasel vizitat a fost Herceg Novi, mi-a placut mult si aici, stradutele urca spre cetatea de pe mal, spre o piata cocheta, cu o bisericuta in mijloc, mi-a placut mult si pasajul cu turn si scari, sper sa ajung sa ma intorc aici!Herceg Novi, de pe vas, la plecare.

De la restaurantul asta cu caracatite in acvariu, am luat o salata de rucola cu alune delicioasa pentru mine si cartofi prajiti pentru copii, la pachet, ca sa descoperim ca nu avem voie sa le mincam la bordul vaporasului, pentru ca aveau si ei un mini-restaurant. In fine, am mincat pe barcuta care ne ducea la Grota Azzurra, o grota in care puteai intra doar de pe mare si unde am putut sari si inota in apa. Normal ca am fugarit din nou pestii, fara succes...

Cam asa se vedea Budva la intoarcere, de pe vaporas, iar mai jos, o poza facuta din cetatea veche, unde am ajuns in ultima zi, inainte de plecare.

Ne-am gindit ca, fiind la doar 100 si ceva de km de Dubrovnik, ar fi pacat sa nu il vedem, chiar si doar pentru o zi, asa ca, eu, Gabriela si copiii am plecat acolo, am dormit o noapte, aici la triplu pret, 65 euro/camera, dar cu baie proprie, tot intr-o casa particulara.

Nu cred ca trebuie sa mai subliniez si eu faptul ca Dubrovnik-ul este unul dintre orasele care chiar trebuie vazute in zona, e frumos, cosmopolit si scump! :)

Am facut si baie linga zidurile vechiului oras, erau amenajate intrari in mare de pe un digulet sau de pe trotuarul de pe margine. Apa aici era mult mai rece ca in Budva dar a meritat, am sarit direct cap, sa nu ma razgindesc, era plin de pesti de tot felul, am vazut si primul meu peste in toate culorile curcubeului, il urmaream fascinata si am nimerit in sfoara ce delimita accesul... :) Din pacate, printre minunatiile faunei locale erau si zeci de doze de bere pe fundul marii.

Podul respectiv mi-a placut foarte mult, probabil ca nu l-am fi vazut de doua ori daca nu am fi urmat indicatiile GPS-ului lasat de Seba, care s-a descurcat sa ne duca la adresa gazdei noastre, dar mi s-a parut ca a luat-o razna atunci cind noi ne indreptam spre Foca, Bosnia, locul in apropierea caruia ne asteptau prietenii nostri, plecati cu caiacul pe Drina.

Dupa ce am apucat-o spre Split, am vazut si oraselul Zaton din masina, ca o paranteza, aici am vrut initial sa imi fac vacanta, in Croatia, am decis sa nu ne mai incredem in GPS si sa intoarcem iar GPS-ul ne spunea constant sa o luam la dreapta, adica in mare! M-am incapatinat sa nu-l ascult si, cu harta in brate si indicatiile localnicilor am traversat si Bosnia, drumul nostru mergea cumva paralel cu granita cu Muntenegru, munti gramada, din pacate, eu la volan dar, nu le poti avea pe toate! Mi-ar fi placut sa pot admira in liniste ce era in jur.

N-am fost cu caiacul sau raft-ul pe Tara, dar am facut baie in apele turcoaz... si reci... si cu un curent puternic chiar daca nu era vizibil lucrul asta de pe mal... Ca am intrat si am inotat increzatoare... si cind am vrut sa ma intorc am spus... uuups, se impune sa dam din visle!

Ce m-a convins Seba sa fac a fost sa sar in apa undeva mai sus de locul de unde am intrat initial, sa inot cu curentul si sa ies frumusel la mal. Si am facut si asta, cu brrr... ul de rigoare ca era chiar tare rece apa.

Prin Bosnia, se mai vad urmele razboiului dar nu atit de mult cum m-as fi asteptat, mai sint urmele de gloante in cladiri dar e uimitor cum si-au reconstruit casele iar drumurile sint foarte bune, ceva ce la noi nu ma astept sa vad curind! Oamenii aia cu tot razboiul lor, au niste drumuri traznet, probabil n-au auzit de moda baronilor locali si a banilor si materialelor ce dispar fara urma!

Putin de tot, am vazut ceva din Belgrad, unde era sa iau o amenda pentru virat la dreapta unde nu aveam voie dar am induiosat domnul politist si unde chiar am luat o amenda pentru parcare (cu circumstante atenuante ca nu functiona parcometrul), pe care n-am platit-o. Probabil ar fi trebuit sa scriu tispe posturi pentru a rezuma experientele acestei vacante, poate voi mai scrie, dar acum va las cu cele citeva fotografii postate aici.

P.S. Observ ca fotografiile au luat-o razna iar textul nu mai este in dreptul lor, ma bazez pe voi ca il veti asocia corect! ;)