My life

Radu se lauda ca a fost in vizita la Muzeul de Stiintele Naturii, noi fiind la cina: Arin: Radu, ai vazut pestele ferastrau? Radu: Daaa... cred ca din ala se face drujba! Arin: Da!... O drujba naturala!!! Mai tirziu, ma vede Arin ca scriu aici si vede poza: Wow, asta e un peste ferastrau??? Cine a reusit sa il fotografieze, Mama? Inseamna ca e tare!

Miine, orele 18:00, in Piata Mica, ne vedem la Masa Critica! Plecarea se pare ca va fi la orele 18:30. Haideti sa ne dezmortim putin, e cald afara, numai bine de facut putina miscare!

... un colaj cu lalelele înflorite acum în grădina mea, Gabrielei, sînt florile ei preferate! Bineînţeles, este şi plăcerea mea de a mă lăuda cu cele cîteva soiuri de lalele pe care le am! Îmi pare rău că nu am o cameră foto mai performantă, pentru cîteva poze macro! Mai ales că am şi cîţiva hibrizi, cum este laleaua mov cu dungi albe, Cele din stînga jos, chiar daca sînt simple ca şi petale, sînt singurele care mi se pare că au un parfum aparte.

... asa cum il vede un copil de sapte ani, dupa orele de religie din scoala: Arin: Mama, de ce exista Raul? Eu: Cred ca pentru a putea aprecia binele, Arin! Arin: Nuuu, exista pentru ca Adam si Eva nu s-au putut abtine! Arin: Daca as fi fost eu si Teodora (Teodora este fetita care este acum "in carti"), n-as fi lasat-o sa muste din mar! Arin: Nu vreau sa fie rau in lume!

Cam cu asa ceva ma pot lauda acum, dupa prima iesire cu bicicleta de anul asta (cred ca am mai fost o data cu picii in ianuarie, dar nu se pune, ca a fost doar pe cimpul din capatul strazii mele)! Initial ne propusesem ca destinatie Sadu, unde se dadeau cu caiacele niste prieteni de-ai lui Seba. Plus ca trebuia sa fim patru, dar, pentru ca Andreea facuse pana, ea si Doru nu au mai ajuns! Dar, prin Cisnadie, ne-am cam lenevit, plus ca batea cam tare vintul si mie imi era cam tirsala de drumul inapoi din Sadu, ca acolo se urca doar... pe o lunga portiune!!! Asa ca excursia noastra, la orele amiezii si fara protectie solara... a fost pe traseul Sibiu - Cisnadie - Cisnadioara - Sibiu, iar bratele mele arata tare interesant, cu cite o fisie rosie, fain bronz mi-am tras... :))) Dar a meritat, imi lipsea mersul pe bicicleta!

Astazi a fost primul Transilvanian Brunch de anul asta! Am fost la Malancrav, la conacul Apafi , un loc minunat de a petrece o dupa amiaza intre prieteni si noi cunoscuti. Am gustat din bunatatile pregatite de gazde si din sucul de mere atit de faimos datorita familiei regale britanice, mai precis a printului de Wales, ce patroneaza aici fundatia "Mihai Eminescu Trust" . Prin aceasta fundatie se desfasoara un mare numar de proiecte cultural-turistice, fiind cea care s-a ocupat de restaurarea conacului Apafi intr-o forma cit mai apropiata de cea initiala. Au facut o treaba foarte buna acolo, este un amestec de obiecte vechi si noi, cele noi fiind alese si comandate special pentru a se integra spatiului si a fi in acelasi timp functionale. O zi reusita, de care eu si copiii ne-am bucurat foarte tare! Asteptam T Brunch-ul de luna viitoare, va fi la Moardas, in 29 mai.

Din nou am avut noroc cu Miju , si am vazut un film pe care doream de mult sa il vad. Este vorba despre Ice Age 3 ( sursa foto )! Super fain filmul, nu ma dezmint cu filmele de animatie, sint tot mai reusite si le apreciez tare mult! Dupa problemele inevitabile in cazul meu, ca, ooofff, nu merge dvd-ul in calculator cu smplayer-ul, nu merge pe dvd-player (s-a ocupat Radu de el, de nu mai citeste discuri :(), nu incape pe stick... pina, norocul ignorantului, dau dublu click pe el si se deschide cu windows media player... yuuupyyy, chem copiii si ne uitam, nu mergea subtitrarea, nu-i nimic, eu intelegeam, copiilor le-am mai tradus din cind in cind. Azi, ne-am uitat din nou la el, m-am trezit si am bifat la inceput limba romana, l-am vazut sincronizat in romana, fericire mare pentru copii... Stiu, sint cosmarul informaticienilor! Dintre comentariile memorabile legate de film, ambele apartinindu-i lui Arin: - scena cu gramada de pterodactili albastri (sa le spunem la toti asa, ca nu stiu ...

Vă promiteam ieri fotografii şi detalii, cînd le voi afla, despre lanţul de PET-uri de pe strada centrală din Sibiu. După cum bănuiesem, acţiunea a fost organizată de către Crucea Roşie Sibiu şi face parte din Săptămîna Naţională a Voluntariatului (de asta nu ştiam). Scopul lor: să atragă atenţia sibienilor că în urma lor, după sfîrşiturile de săptămînă "la iarbă verde", rămîne un şir lung de ambalaje, verzi sau nu! Iar pe apele noastre te îngrozeşti cîteodată de grămada de sticle de plastic plutind în derivă sau adunată la baraje! Cînd se vor civiliza ai noştri conaţionali este un mare mister! Eu încă mai sper!

Astăzi a fost, sau mai bine zis, mai este, Ziua Pămîntului ! Am avut Ora Pămîntului, acum a fost o zi întreagă, marcată sau nu prin acţiuni speciale. Mi s-a părut super inspirat ce s-a întîmplat la noi pe centru, nu ştiu încă detalii despre organizatori iar pozele le voi putea posta doar mîine, cînd le descarc de pe mobil. Bluştuţul e la serviciu... :) Pe scurt: tot Nicolae Bălcescu era plin de PET-uri. Iniţial am vrut să mă aplec să le ridic... pînă am văzut că erau prea multe şi prea "organizate" şi m-am gîndit că era vorba de Ziua Pămîntului! Un bun semnal de alarmă, sper eu sa fie recepţionat de minunaţii noştri compatrioţi care confundă mediul înconjurător cu ghena personală de gunoi. Cum spuneam, detalii mîine! Eu am sărbătorit prin muncă, daca tot era Ziua Pămîntului, am fost şi eu cu mîinile prin el. Am şi dovada: minune-minunată, mi-a crescut o zgaibă în palmă!! :)) De la smuls buruienile, că sînt năpădite florile mele! De fapt mi-am făcut-o ieri, azi am "gîdila...

Poate am amintit că jucam într-o vreme Geo Challenge pe Facebook. Azi am găsit de la Ovidiu o provocare la o nouă găselniţă din asta geografică (eu care sînt papuc de casă, cu ajutorul jocului respectiv m-am mai deşteptat puţin, probabil pînă la stadiul de flip-flop). La prima încercare am ajuns la nivelul 10 din 12, 323.473 de puncte, cică am un IQ de călător de 106. Dacă schimb şi mouse-ul, presimt că îmi va mai creşte puţin... :)) În caz că aveţi chef, sper că funcţionează şi de aici: The Traveler IQ challenge ranks geographic knowledge of cities such as: Clearwater , Amsterdam or Columbia by comparing results against 5,406,694 other travelers. Brought to you by TravelPod, part of the TripAdvisor Media Network

O veste buna pe ziua de astazi: Jeanina a spus DA la frumoasa cerere a lui Seba !!! Nebunii frumosi din Tenerife se pregatesc de mers la capela!

Dupa titlu va dati probabil seama ca e vorba despre apa! M-am saturat deja de ploaie! Desi a inceput doar azi, parca tine de zile in sir! Cum eram destul de pleostita cind m-am intors de la serviciu m-am gindit ca o inspectie in gradina, pe ploaie, nu mi-ar strica... mai vad si eu cum creste iarba! Si asa am ajuns in sera... aici, chef domne!!! Melci peste melci, fiecare cu treaba lui, misunau ca potirnichile (cu exagerarea de rigoare, ca nu era nevoie de vitezometru). Pe principiul ca "sa moara si capra vecinului!!!", le-am intrerupt distractia si i-am colectat intr-un recipient (a se citi ghiveci) dupa care au luat calea containerului! Inclusiv cei doi antrenati in activitati subversive acolo... daca tot vor sa se pupe, s-o faca si la recluziune... :)) Ok, recunosc, nu trebuie sa o spuneti... am fost reeeaaa!!! Nu stiu de ce se spunea la un moment dat ca melcul de gradina e pe cale de disparitie, o fi la mine ultima lor scapare si eu ii trimit in exil???

A curs atîta cerneală zilele astea despre ce s-a întîmplat în Polonia, atîtea vorbe peste tot, aşa că eu mă voi rezuma la cîteva imagini. Şi la emoţia mea cînd am văzut steagul Poloniei arborat în bernă şi cu banderola neagră nu doar pe instituţiile oficiale, ci pe mare parte din case, în vitrinele magazinelor, pe maşini, familia la care am stat ţinea două lumînări aprinse în geam, un doliu trăit şi asumat fără dramatisme inutile.

Nu știu dacă e de laudă sau nu, am eu o presimțire că Lillee m-ar trimite la o exorcizare rapidă :)) dar... nu mă machiez... decît foarte rar și foarte puțin. În condițiile astea, credeți-mă că m-am amuzat tare, ieri, pe Bălcescu, atunci cînd m-au abordat pline de speranță două domnișoare: - Bună ziua! Vă răpim puțin timp, sîntem de la... (companie ce vinde cosmetice prin catalog), facem un sondaj... - Mă grăbesc, chiar n-am timp... - Vă rugăm, doar cîteva întrebări... - Fie! - În căt timp vă machiaţi? - Nu mă machiez (dăăă, mă gîndeam că e evident, s-or fi gîndit ca sub ochelarii de soare ce ştiu eu ce ascund)... - Totuşi, la o ocazie, cînd mergeţi undeva şi vă machiaţi, cît timp vă ia? - Două minute... cît să-mi dau cu ruj! - Ooohhh, să vă prezentăm oferta noastră: vă învăţăm să vă machiaţi eficient în 6 minute... - OMGF, gîndesc eu, tanti a lipsit la primele două răspunsuri!!! Chiar n-am timp de aşa ceva!!! Mă scuz şi plec. Oare de ce avea impresia că mi-aş dori să pierd de trei o...

Mîine este ziua Gabrielei. Mă gîndeam și eu, ca tot omul, ce surpriză să îi fac... îmi vine și ideea salvatoare... cît credeți că a ținut??? Vă spun eu... vreo trei zile! Pînă vine Gabriela și îmi spune... auzi, știi ce vreau de ziua mea? Eu: nuuu! Una dintre fotografiile tale din Maratonul fotografic... Tempo... mă uit la ea și încep... ”fir-ar să fie, nu poate omul să îți facă o surpriză (că și eu tot la aia mă gîndisem, că știam că îi place), că hop și tu... strici totul!!!” În fine, acum că știam, și ea știa că știam și eu știam că ea știa... să rezolv și partea practică! Normal, am lăsat totul pe ultima sută de metri: ieri am ajuns cu stick-ul la Universal Foto (locul unde merg eu cînd am de procesat fotografii), vorbesc cu tanti, îi spun că vreau un A3, îmi spune că e gata azi, pînă aici totul bine! Hai să văd și de ramă... aici, țeapă, că aveau ceva cam ca A3 - ul, dar fără passe-partout, și eu vroiam și cu din ăla, nu mergea nicicum! Na, cum naiba fac acum, că nici vorbă să îm...

Mi s-a întîmplat de două ori într-o săptămînă să am parte de ele: prima dată în duminica Paștilor, mergeam pe Negoiu și am trecut pe lîngă casa unei vechi și bune prietene, plecată de ani de zile în LA, mă gîndeam la ea (și la chefurile din podul casei :)) Ajung acasă, deschid facebook-ul... cine este prima persoană care îmi scrie pe chat??? Chiar ea! Sîmbăta asta, la grătar, încep să fredonez un refren... Violeta duce... găleata la gunoi ... Costin o preia imediat... că știa tot refrenul, mă contrazic puțin cu cine o cînta, că eu ziceam că Timpuri Noi și el nu, că Sarmalele Reci, avea dreptate el! În fine... ce melodie îmi cîntă mie pe Guerilla, noaptea, cînd mă întorceam din Oldies? Evident... Violeta... prima dată cînd o aud pe postul meu preferat și exact în aceeași zi... ( sursa foto , am pus-o totuși pe tanti, în ciuda bustului care nu îmi place, pentru că era singura care se potrivea așa bine cu versurile).

Nu chiar pînă în Veneția, dar nu mi-ar strica puțină fugă acum... :) Sau niște scufundări în ape verzi-albastre... (nu cele din Lagună, alea nu se califică). Poate pe unde bîntuie Jeanina și Seba ... Asculta mai multe audio Muzica

Dacă tot ne chinuie primăvara asta capricioasă, am hotărît ieri să nu ținem cont de prognoza meteo care anunța 75% șanse să plouă, și am făcut o expediție pentru un grătar la Rîul Sadului, la încă necosmetizatul ”vagon”. Normal, ne-a prins ploaia, dar am ignorat-o. La un moment dat, focul ardea în interiorul vagonului, noroc cu grătarul meu portabil, că îl puteam muta în funcție de condițiile meteo. Cum înăuntru era destulă umezeală și mult metal, am zis că n-avem ce să incendiem. Bine, cu ocazia asta, pînă să deschidem geamurile (de fapt, și după), era acolo un fel de afumătoare ad-hoc! Plîngeai instant cînd intrai! Indiferent de asta, grătarul a ieșit foarte bun. Nici cîinii de pe acolo n-au avut nimic de obiectat, au stat cuminți în ploaie, așteptînd ora mesei. Copiii s-au distrat, Arin folosea o umbrelă de pînză găurită pe post de parașută și sărea de pe deal... Radu a pus masa cu tot ce trebuia în căsuță, am fost tare mîndră de cum s-a gîndit el să aranjeze, cu farfurii, tacîmuri,...

I made a promise to a dear friend that I will try and translate at least the posts where I speak about theatre. So here it is, specially for you, Bev: ”Months after its premiere in September, I finally got to see Radu Alexandru Nica’s show, “Breaking the Waves or Bess’s blessed life” . I knew it was nominated for two of the Uniter prizes this year, the one for the best leading actress and the one for the best show, I knew Ofelia Popii acts in it, my favourite Radu Stanca actress, and that was all. When Gabriela came with the invitations to see the play, I said Yuuupyyy, because it was long since I wanted to see it and they didn’t play it these past months. And because lately I like to share my opinion here about the new plays that I see at Radu Stanca, I will indulge myself once more. I begin with scenography and lights, because this is the easiest part for me, Dragos Buhagiar once again succeeded in creating the perfect background. I found impressive the use of space and the few s...

La luni de zile după premiera din septembrie, am ajuns să văd și eu spectacolul lui Radu Alexandru Nica, Breaking the Waves sau Viața binecuvîntată a lui Bess . Știam că este nominalizat anul ăsta la două dintre premiile Uniter, cel pentru cel mai bun rol feminin și cel pentru cel mai bun spectacol, știam că joacă în el Ofelia Popii, actrița mea preferată de la Radu Stanca, și cam atît. Atunci cînd a venit Gabriela cu invitații la piesă am spus Yuuupyyy, pentru că vroiam de mult să îl văd și nu se mai jucase lunile astea. Și pentru că în ultima vreme îmi dau cu părerea pe aici despre spectacolele noi pe care le văd la Radu Stanca, o voi face și acum. Încep cu scenografia și luminile pentru că asta este partea cea mai ușoară pentru mine, Dragoș Buhagiar a reușit din nou să creeze fundalul perfect. Este impresionantă folosirea spațiului și a celor cîteva repere scenice, nu foarte multe, dar cu întrebuințări multiple și surprinzătoare: ecranul supra-dimensionat, suport pentru proiecțiile ...

Cea cu care mă lăudam, din fața Stării Civile. Și, o fotografie de pe web , cu o magnolie lalea, preferata mea, încă nu am fotografii cu una dintre cele care sînt în Sibiu.

În ciuda vremii de astăzi, puțină culoare din grădina mea, un colaj cu fotografii de ieri! Lalelele mele sînt tot mai frumoase, chiar dacă am mai pierdut dintre ele peste iarnă. Voi posta zilele astea și cîteva fotografii din oraș, am vrut să le las individuale, pentru că erau mult prea frumoase florile magnoliei din fața Stării Civile! Probabil jumătate dintre cei care treceau prin dreptul ei se grăbeau să îi imortalizeze explozia de alb, cu ce aveau la îndemînă, mobile sau camere foto! Culoare de ieri, muzică de astăzi, ce ascult eu over and over again... Asculta mai multe audio Muzica

Mulțumesc, Miha, pentru fotografie, de mult timp vroiam să o folosesc... ;)

Ca în fiecare an, azi am vopsit ouăle! Cred că singurele ”tradiții” personale sînt vopsitul ouălor în Joia Mare și împodobitul bradului în seara de Ajun. De cîțiva ani, le vopsesc folosind cojile de ceapă, indiferent de cît de reușite sînt culorile, e felul meu de a revendica ceva din viața tradițională, ecologică, dacă vreți să îi spuneți așa! Am folosit și apa în care am fiert urzicile, a ieșit o culoare neutră, dar dă bine contrastul. Cei care mă cunosc știu că nu am o afinitate deosebită pentru Sărbătorile creștine, cel puțin cea care se apropie acum are pentru mine o altă semnificație. Dacă se spune că în tot răul și un bine, pot spune că faptul că am uitat de ouă pe foc, cît timp mă uitam la film, a fost un lucru bun, culoarea a ieșit mult mai intensă. Am văzut Something New , un love story inter-rasial, cu Sanaa Lathan și Simon Baker, pe care îl știam ca și Nick Fallin, din The Guardian , un serial pe care îl urmăream într-o vreme. Uitasem cît poate fi de sexy. Ce pot face, sînt...

V-ați fi închipuit că cineva concepe un astfel de test ? Eu nu! De asta am avut curiozitatea să deschid newsletter-ul Kudika, să văd ce năzbîtie mai e și asta. Concluzia, mai jos: