Posterland rules...

Mîine este ziua Gabrielei. Mă gîndeam și eu, ca tot omul, ce surpriză să îi fac... îmi vine și ideea salvatoare... cît credeți că a ținut??? Vă spun eu... vreo trei zile! Pînă vine Gabriela și îmi spune... auzi, știi ce vreau de ziua mea? Eu: nuuu! Una dintre fotografiile tale din Maratonul fotografic... Tempo... mă uit la ea și încep... ”fir-ar să fie, nu poate omul să îți facă o surpriză (că și eu tot la aia mă gîndisem, că știam că îi place), că hop și tu... strici totul!!!”
În fine, acum că știam, și ea știa că știam și eu știam că ea știa... să rezolv și partea practică! Normal, am lăsat totul pe ultima sută de metri: ieri am ajuns cu stick-ul la Universal Foto (locul unde merg eu cînd am de procesat fotografii), vorbesc cu tanti, îi spun că vreau un A3, îmi spune că e gata azi, pînă aici totul bine! Hai să văd și de ramă... aici, țeapă, că aveau ceva cam ca A3 - ul, dar fără passe-partout, și eu vroiam și cu din ăla, nu mergea nicicum! Na, cum naiba fac acum, că nici vorbă să îmi facă cei cu înrămările, o ramă atît de rapid! Stau eu și cuget, și cuget... merg la masaj și, cum am ajuns mai devreme... îmi vine acolo soluția salvatoare: Mr. Turcu!!! Că are el super magazinul ăla de postere online, Posterland, de unde mi-am cumpărat și eu cîte ceva, și acum au și rame, bingo, trebuie să îl caut! Bag un offline lacrimogen cum că am mare nevoie, Mr. răspunde că este pe stoc ce vreau eu, azi stabilim să ne întîlnim să îmi dea rama.
Na... nu știa el ce face! Pentru că m-am dus la întîlnire cu copiii după mine, tocmai ce îi luasem de la șah, urcăm să îmi dea rama, mare greșeală că nu a coborît el cu ea, omul, politicos! Cum deschide ușa, n-apucă să ne poftească înăuntru că ai mei copii mișunau deja peste tot: wooow, ce super apartament! Radu, vino să vezi... are 6 telecomenzi (6, în fine, minitechnicus!!!), wooow, dar aici ce e, și ce plasmăăă! cred că nu a văzut apartamentul ăla atîta action de cînd e! Dl. Turcu, drăguț în continuare: Copii, vreți niște Haribo? Să vă spun că au plecat de acolo cu cîte una din fiecare, și supliment, șiii...
Nu vă mai spun... sînt doar bucuroasă ca am fotografie cu ramă...

Comentarii

  1. Lillee14 aprilie 2010 la 05:05

    E bine ca s-a terminat cu bine :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Calin14 aprilie 2010 la 08:26

    Dl Turcu e tata :) Multumesc de reclama! ;)

    RăspundețiȘtergere
  3. Orin14 aprilie 2010 la 08:54

    Lillee, da, pînă la urmă m-am descurcat!
    Călin, data viitoare nu te mai "îmbătrînesc"! :) Reclamă? Nu chiar - mulţumiri pentru servicii! ;)

    RăspundețiȘtergere
  4. Miju14 aprilie 2010 la 14:31

    continua seria coincidentelor, sau e acel ceva care v-a facut prietene ;)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Anotimpurile și igiena

Imagine
Că tot îmi spunea Silvie că nu mai scriu ce perle scot copiii mei, azi, una proaspătă! După temele la engleză și germană îl chestionam pe Arin ce ore are mîine, ce avea de făcut, ce mai are, etc. Ajungem la subiectul Biologie și cică mîine fac Educație pentru sănătate și le-a dat astăzi de scris o temă... cu ”ce fac igienic în fiecare anotimp”. Mie îmi dădea cu rest așa că am insistat că eu nu înțeleg cum vine asta și îmi arată ce a scris: ”Igiena în funcție de anotimp: Primăvara Mă îmbrac cu bluză și pantaloni lungi. Mă spăl de 2 ori pe zi. Nu merg în maieu. Vara Mă îmbrac cu tricou și pantaloni scurți. Mănînc ce este rece. Dorm mai mult. Toamna Mă îmbrac cu haine groase. Mă spăl de 3 ori pe zi. Dorm mai puțin. Iarna Mă îmbrac foarte gros. Mă spăl cu apă fierbinte. Nu mă obosesc să mă mai trezesc (hibernez).” Cică profesoara a văzut chestia asta și nu a zis nimic. Cred că s-a abținut eroic. Pe mine m-a pufnit rîsul. Nu cred că am avut o ...
Citiți mai multe

Phoenicurus ochruros... sau cum am scăpat de o obsesie

Imagine
O parte dintre voi ştiu deja de curiozităţile mele ornitologice... în jungla de la mine din grădină îşi găsesc cămin permanent sau scurtă escală, tot soiul de specii: am turturele, piţigoi, vrăbii şi coţofene tot timpul anului şi, ocazional grauri, mierle, ciocănitori iar duminică am văzut prima dată o gaiţă! La zburătoarele cu regim permanent mai era una pe care nu puteam să o identific de ani de zile... cafenie, cu coada portocalie, vizibilă mai ales în zbor ( foto ), mică de talia unui piţigoi dar mai zveltă, cu nişte triluri frumoase iar în perioada împerecherii, masculul făcea nişte demonstraţii complicate, ajungînd să dea din aripi atît de repede încît stătea aproape pe loc, ca un colibri. Inutil să vă spun că nimeni nu ştia cum se numeşte, probabil şi descrierea mea... "păsărică cafenie cu coadă portocalie", nu era foarte inspirată, iar motoarele de căutare dădeau rezultate dintre cele mai fanteziste. Astăzi, a venit pe pervazul geamului meu de la birou, mi-a...
Citiți mai multe

Lăsați toți chinezii bătrâni să vină la mine!

Imagine
Desigur, pot fi ușor acuzată de discriminare și de viziuni înguste, cu un așa titlu. Dar, no, știți vorba aceea cu ”muncă de chinez bătrân”. Cam așa m-am simțit eu o vreme lucrând cu drag și mai puțin spor la fața de pernă din imagini. Știu că locul postării ar fi pe Orin - Arts & Crafts , dar aici mă pot și văita puțin de cât am lucrat. Nu știu dacă îi știți pe cei de la LOOMescu . Țes niște preșuri minunate, din textile tăiate fâșii, am fost la un atelier de-al lor. Cum reciclatul face parte din viața mea, mi s-a părut foarte bună ideea. Până atunci, mai tăiam tricouri fâșii pentru a lega roșiile cu ele. Țesutul mi se părea mai complicat, trebuia să bat cuie pe un suport de lemn, să așez fire pe el. La croșetat trebuia să mă uit când lucram, tricotatul era cel mai facil: puteam să lucrez și să mă uit la televizor.  Plină de optimism, am început să îi tai hainele Maiei rămase mici. În principiu cele ce erau prea uzate pentru a mai putea fi date altcuiva. Am tăiat și un cearcea...
Citiți mai multe