Grătar pe ploaie...

Dacă tot ne chinuie primăvara asta capricioasă, am hotărît ieri să nu ținem cont de prognoza meteo care anunța 75% șanse să plouă, și am făcut o expediție pentru un grătar la Rîul Sadului, la încă necosmetizatul ”vagon”. Normal, ne-a prins ploaia, dar am ignorat-o. La un moment dat, focul ardea în interiorul vagonului, noroc cu grătarul meu portabil, că îl puteam muta în funcție de condițiile meteo. Cum înăuntru era destulă umezeală și mult metal, am zis că n-avem ce să incendiem. Bine, cu ocazia asta, pînă să deschidem geamurile (de fapt, și după), era acolo un fel de afumătoare ad-hoc! Plîngeai instant cînd intrai! Indiferent de asta, grătarul a ieșit foarte bun. Nici cîinii de pe acolo n-au avut nimic de obiectat, au stat cuminți în ploaie, așteptînd ora mesei.

Copiii s-au distrat, Arin folosea o umbrelă de pînză găurită pe post de parașută și sărea de pe deal... Radu a pus masa cu tot ce trebuia în căsuță, am fost tare mîndră de cum s-a gîndit el să aranjeze, cu farfurii, tacîmuri, șervețele, pahare...

Dacă Arin a supraviețuit ”săriturilor cu parașuta” (că tot zicea Costin să îl las în pace, că acționează ”selecția naturală” :)), mai nașpa a fost cu săritul peste rîu, că i-a ieșit doar într-un singur sens, așa că m-am pricopsit cu copil căzut în apă și ud, fără haine de schimb, că nușce a fost în capul meu să nu îi iau. Așa că, plecarea noastră a fost precipitată, Arin era cu niște mănuși găsite în mașină pe post de șosete și cu geaca mea pe post de pantaloni... :) Bine și-așa rău, că se ocupa mașina să dea căldură!

Aștept cu interes să se mai îndure soarele ăsta să stea pe cer, că parcă ar fi cazul!!!