My life

sursa foto Cred că de-a lungul anilor am văzut zeci de documentare cu și despre ”pisicile mari”, în mod special despre lei. Cu toate acestea, trebuie să îmi recunosc ignoranța, habar n-aveam pînă acum două săptămîni că există lei și în Asia, mai precis în India. Cum am aflat acum? Mama este abonată la Reader's Digest iar mica revistă are de obicei un test Trivia de cultură generală. Cîteodată știu mai multe răspunsuri, altădată nu prea dar la ultimul număr am fost complet depășită, nu știam nimic! Pentru o scurtă vreme am nutrit puțină speranță la ultima întrebare, legată de țara în care coexistă tigrul, leul și ursul. Eram ferm convinsă că așa ceva nu se este posibil și că leii mai trăiesc în sălbăticie doar în Africa. Ei bine, nu, în statul indian Gujarat, mai precis în Parcul Național Gir, trăiesc peste 500 de lei asiatici sau indieni (523 la recensămîntul din mai 2015). Cred că am fost suficient de marcată de limitele mele cît să le împărtășesc și cu voi! Cu ce vă ...

Pentru a nu știu cîta oară am rămas fără modalitate facilă de a descărca pozele din Pixie, cablul original a cedat demult, stimulat de cîteva călcături accidentale, cititoarele de card cedează extrem de rapid, acum am un fel de cablu, cu USB într-un capăt și o rotiță cu mufe diverse în celălalt. Ei ăsta, e aproape pe ducă, mai funcționează o dată la o lună, o lună jumate. Azi a funcționat, după zeci de încercări eșuate. Asta e un fel de scuză lungită pentru faptul că nu mai scriu pe blog. De fapt este doar unul dintre motive, cel principal fiind incapacitatea mea temporară de a sta prea mult în poziție bipedă sau așezat pe scaun. Trecînd peste introducerea ce nu are legătură cu subiectul acestei postări, mi s-au părut interesante secvențele surprinse de mine din lanțul trofic și am vrut să vi le arăt și vouă. Eu personal sînt foarte încîntată de cum am surprins albinuțele hrănindu-se cu miezul strugurilor și  apoi păianjenul respectiv în acțiune, digerînd o albină neferic...

Parca asa s-ar traduce din engleza! Ma mir si eu cum, din planta asta roasa de limacsi pe la sfirsitul primaverii, singura de dovleac ce a supravietuit, s-a intins ditamai hatisul de liane dovlecesti, incarcate la un moment dat de flori si de fructe. Spun "la un moment dat" pentru ca, reprizele de ploaie ce au urmat au inclinat din nou balanta in favoarea scirboaselor locuitoare ale gradinii mele si avem un singur dovleac ramas. Ma gindesc ca, pentru cei care nu au asemenea probleme, angoasele mele sint ciudate. Atunci cind a fost difuzat ultimul episod din "Alone" (emisiunea aceea cu 10 barbati lasati sa supravietuiasca singuri singurei in mai multe colturi ale insulei Vancouver) si nenea cistigatorul emisiunii se bucura maxim ca a gasit vreo trei limacsi pe care sa ii manince, nu m-am putut abtine sa nu ma gindesc ca ar fi fost atit de fericit la mine in gradina, ar fi avut surse de hrana pentru inca doua sezoane cel putin... Si eu ii casapesc cu foarf...

Este/ar putea fi atît de frumos malul Cibinului în capătul străzii mele! Nu este prima oară cînd mergem acolo, a trecut mult timp de la ultima vizită, se pare că nu va trece curînd vîrsta distracţiei simple a arunctului cu pietre în rîu, copiii mei încă se bucură mult de asta! Ar putea fi un loc magic, cu creaturi bizare/copaci contorsionaţi ieşind din apă, cu libelule turcoaz poposind pe frunze, cu cîte un tren în depărtare să-ţi poarte gîndurile în alte expediţii... Şi e atît de trist să vezi că nu poţi scăpa de gunoaiele oraşului, de urîţenia oamenilor lui, nu cred că pot avea cît de puţină frumuseţe în suflet oamenii care folosesc toată natura din jur pe post de ghenă personală! Sînt curioasă dacă se va schimba ceva după ce apartamentele nou construite aici vor fi locuite, deocamdată aleea din "biscuiţi" ce duce la ele este plină de bălegar iar gunoaiele tind să le ajungă în pragul uşii.  Am mai scris despre mizeria de aici  cu ani în urmă , am ş...

Spun ”expirate” pentru că, de cînd am încărcat pozele din această postare și le-am lăsat așa, și pînă acum, lucrurile s-au schimbat radical. În sensul că, lacustra s-a transformat în secetă, singura salată ce a supraviețuit în roabă atacului limacșilor, a fost o parte mîncată, o parte nu, pentru că odată cu valul de căldură, a dezvoltat rapid tija pentru înflorire și a devenit amară, limacșii din imagini au sfîrșit ghilotinați de foarfeca de grădină și altele de genul... În altă ordine de idei, voi ajunge în iadul limacșilor, de la începutul sezonului și pînă acum am omorît sute, striviți, înecați cu bere, strînși în pungi și aruncați la container sau, metoda care mi se pare cea mai rapidă: tăiați cu foarfeca de grădină. Gardena mea face minuni! La o singură expediție de cucerire am avut răbdarea să îi și număr: 222, într-o jumătate de oră! Deși spusesem că mă opresc pe la 100, n-am putut rezista tentației. Bine, eram și într-o stare de nervi accentuată după ce am văzut cum...

Trăznaia de plantă Interstellar îmi dă ceva bătăi de cap să o identific! Dacă la început părea stejar, apoi fasole, acum nu mai sînt sigură nici de asta. Poate magicbinz? Vreo idee, careva?

Sîmbătă, aproape 6 p.m., centrul Sibiului, mai exact în pasajul din fața Continental Forum! În parcarea Teatrului, Street Ball, în Piața Mare și alte cîteva locuri, TIFF 2015, în Piața Mică, Creative Buzz, în Vasile Aaron, Zilele Vecinătății, cu siguranță mai erau și alte evenimente, orașul plin de turiști, orașul plin de gunoaie!  Foarte faină carte de vizită avem! Vina cred că e împărțită: bizonii din jur care aruncă unde apucă, administrația locală pentru că nu poate organiza un serviciu de salubritate eficient, coșurile de gunoi sînt neridicate la timp și insuficiente. Asta, în ciuda faptului că presa locală anunța în repetate rînduri achiziția a sute de bucăți, din astea și bănci, pe amîndouă le cauți cu lupa pe centru! Sînt curioasă unde au ajuns de fapt și cine a cîștigat bani frumoși pentru ele!