Un mal de rîu

Este/ar putea fi atît de frumos malul Cibinului în capătul străzii mele! Nu este prima oară cînd mergem acolo, a trecut mult timp de la ultima vizită, se pare că nu va trece curînd vîrsta distracţiei simple a arunctului cu pietre în rîu, copiii mei încă se bucură mult de asta!
Ar putea fi un loc magic, cu creaturi bizare/copaci contorsionaţi ieşind din apă, cu libelule turcoaz poposind pe frunze, cu cîte un tren în depărtare să-ţi poarte gîndurile în alte expediţii...

Şi e atît de trist să vezi că nu poţi scăpa de gunoaiele oraşului, de urîţenia oamenilor lui, nu cred că pot avea cît de puţină frumuseţe în suflet oamenii care folosesc toată natura din jur pe post de ghenă personală!

Sînt curioasă dacă se va schimba ceva după ce apartamentele nou construite aici vor fi locuite, deocamdată aleea din "biscuiţi" ce duce la ele este plină de bălegar iar gunoaiele tind să le ajungă în pragul uşii. 

Am mai scris despre mizeria de aici cu ani în urmă, am şi fost la o acţiune de curăţenie a zonei, trei adulţi şi doi copii, ai mei, am strîns mai mulţi saci de gunoaie, ceva de genul unei picături într-un ocean, nu ştiu, cîteodată mă simt ca un Don Quijote anacronic...