My life

Întrerup jurnalul de FITS și parafrazez poezia lui George Coșbuc pentru că a fost prea drăguță Maia de dimineață și trebuie să vă povestesc despre asta. Cadru general: în Turnișor sunt vulpi. Sigur la plural pentru că eu am văzut două și nu semănau una cu cealaltă. Fapt relativ pentru că pe prima am văzut-o pe întuneric, din taxi, de ziua mea, a traversat strada și a luat-o pe trotuar, pe lângă albia pârâului. Știam deja de la mama mea că îi spuseseră vecinii că avem vulpi, atunci am avut și confirmarea. La câteva zile după ce am văzut vulpea pe întuneric, am văzut o găină moartă pe trotuar, dimineața devreme când plecam la serviciu. Inutil să vă spun că îmi este tare frică pentru rațele mele alergătoare indiene (nu v-am povestit încă pe larg despre ele, sunt bio-exterminatoarele de limacși). În poza de mai jos sunt supărate pe mine pentru că am pus abuziv rățoiul (sau cel puțin pasărea despre care credem că este mascul) într-o cădiță cu apă să se răcorească. Nu i-a plăcut. Și ce...

Pentru mine a fost o premieră să îl văd pe Tudor Chirilă jucând pe scenă și foarte foarte aproape de mine. Îl mai văzusem cântând, plus la televizor, pe scaunul de antrenor de la Vocea României. Sau, îi mai citisem din articole, îmi place că este implicat în viața cotidiană, că are curajul să își apere punctele de vedere. Revenind la teatru, în ziua a treia de FITS l-am văzut în In a forest dark and deep , spectacolul ArtEst Foundation & unteatru, după piesa contemporanu lui Neil LaBute. Regia: Iarina Demian, mama actorului, a regizat multe spectacole în care acesta joacă, probabil colaborează foarte bine. Am avut locuri cu C. chiar pe scenă, puteți spune că făceam chiar parte din ineditul decor gândit de Irina Moscu. Multe cutii, unele pentru spectatori, unele suport ale evoluției actorilor. E și bine și rău să stai atât de aproape de actori, bine, că poți vedea de aproape toate nuanțele, rău, din cel puțin două motive, primul fiind că te pot vedea/auzi și ei pe tine, lucru ...