Copiii sunt minunabili

Nu v-am mai povestit de multă vreme trăznăile spuse/făcute de către copiii mei. La cei mari se întâmplă mai rar, la Maia, nu le mai țin minte, se întâmplă zilnic. Din ce mi-a rămas totuși în memorie, am decis să scriu câte ceva de la fiecare:

Arin, acum câteva luni, după ce reușise să rupă una dintre urechile de plastic care țineau capacul containerului în care se strângea iarba tăiată de mașina de tuns din vremuri imemoriale, totuși singura pe care o puteam folosi în grădina mea. Pentru că mai era o bucată de aproximativ cinci - șase metri pătrați de iarbă netunsă și mașina devenise inutilizabilă i-am zis să o rupă cu mâna. De voie, de nevoie s-a apucat de ea, cârcotind mereu. Cea mai tare cârcoteală: ”Bulișor, ce vrei să te faci când ești mare? - Mașină de tuns iarba!...”
Radu, ieri, am plecat la masajul săptămânal cu bicicleta (mare curaj, dacă e să mă întrebați pe mine) și i-am cerut împrumut lanțul de la bicicletă. Istoric vorbind, el reușise să rupă cheia de la lanțul meu, încercând să forțeze încuietoarea unui alt lanț a cărui cheie o pierdusem în MS, și apoi mă lăsase să plec cu lanțul și cheia cosmetizată în oraș de am crezut că am rupt-o eu. În fine, se îndură să îmi dea lanțul pe care și-l cumpărase. Înainte să ies pe poartă îmi spune: ”Pa, Mama” Să ai grijă de (eu deja exultam de ce grijă are copilul de mine, servindu-mi replica mea de atunci când pleacă ei de acasă)... LANȚ!” Am avut.
Maia, săptămâna trecută, după ce o convinsesem să îi facă cadou de ziua lui tatălui ei ghiveciul pictat la unul dintre Atelierele Dianei (v-am povestit puțin aici), întreabă ”unde e ce a pictat cu Diana?”
Eu: Ghiveciul?
Ea: Da.
Eu: I l-am făcut cadou lui tati tău de ziua lui.
Ea: Îl vreau eu, nu vreau să i-l dăm lui tati.
Eu: Păi și lui tati ce îi dai cadou?
Ea: Lui tati... îi PROMIT UN CADOU! (ce stofă de politician are fiică-mea, și n-are nici trei ani!)
Eu: Adică îi faci tu un cadou?
Ea: Da.
Eu: Păi și, din ce i-l faci?
Ea: Din cărămidă!!!

Acum două zile, Maia. Istoric: seara, după poveste, stinge lumina și mai zicem Cățeluș cu părul creț, Pisicuță pis, pis, pis, Are mama o fetiță, Cucurigu, boieri mari, etc. (de ceva vreme, nu mai cântăm la mulți ani la toată lumea). Marți, îmi spune să zicem altceva, Înger, îngerașul meu! Hait, din astea nu știu, i-o fi zis tatăl ei! Îi spun că nu știu și o întreb dacă știe ea, să mă învețe și pe mine. Zice că da și începe: ”Înger, îngerașul meu... pauză... pauză... AMIN! Eu încep să râd în hohote, râde și ea de se scutură patul, repetând aceleași câteva cuvinte și Amin-ul care se pare că o distrează cel mai tare. Într-un final, îi propun să îi spun Tatăl Nostru, că pe ăsta îl știu. E mulțumită.

Ieri, Maia, după ce iar îmi cere Înger, îngerașul meu și eu din nou cu lecția nepregătită, are o altă solicitare: ”Spune aia cu Tati Meu! Adică Tatăl Nostru? Da, aia!” I-o spun și la sfârșit adaug: ”Dar știi, Maia, nu e despre tati tău, e despre Tatăl Nostru, Doamne-Doamne! Nuuu, e despre tati meu! Bine, fie!” Am lăsat-o așa, astăzi, preventiv, am învățat Înger, îngerașul meu...

Și, pentru că există astăzi în Sibiu niște părinți care speră să se poată bucura și ei de trăznăile băiețelului lor, Mihai, citiți-le povestea aici și ajutați-i să meargă mai departe!

Donații pentru Mihai, bebelușul de șase luni din Sibiu, diagnosticat cu amiotrofie spinală, o boală devastatoare, potențial letală, cu un tratament extrem de costisitor, puteți face pe platforma față carte sau în conturile deschise la Banca Transilvania (eu am preferat să depun donația mea și a câtorva dintre colegi direct la bancă), pe numele Bratu Alin Nicolae, la unele tranzacții bancare vă poate fi necesară și adresa: Sibiu, strada Dimitrie Cantemir nr. 13:

RO22BTRLRONCRT0039609502 - contul în RON

RO93BTRL03304201396095XX - contul în EURO