Vișine

Gospodăria respectivă dispune și de una bucată vișin. În unii ani producția este chiar impresionantă, recolta nu chiar, pe motiv de timp prea puțin al subsemnatei pentru cules. Anul acesta nu au fost multe vișine dar, cu ajutoare de nădejde la cules (verișoara mea, asistată de fiica ei și, pe undeva, la mîncătorii de pe jos și de către Maia), recolta a fost cea mai mare de pînă acum.

Am avut ajutor și la scosul sîmburilor, în prima seară scosesem singură sîmburii a peste 500 de vișine (da, la un moment dat am început să le număr, alea 500 sînt numărate, că toată lumea dormea și eu eram cu degetele în vișine). A doua zi a mers mai ușor, cu ajutorul lui Radu.

Cu puțină bunăvoință am reușit să încerc și o rețetă nouă, clafoutis cu vișine (rețeta era cu cireșe, o găsiți aici, recomandare de la Alin, maseurul și guru-ul meu în materie de prăjituri). A ieșit foarte bună, data viitoare trebuie să o fac într-o tavă cu diametrul mai mic, să iasă puțin mai groasă, ca în tutorialul de pe net. Nu dați cu parul dacă vă este poftă!

În rest, nimic nou, am salvat și un kilogram de vișine pentru vișinată, restul au ajuns dulceață. O dulceață care trebuia să fie gem dar care a ieșit foarte dulce, în ciuda faptului că nu am pus toată cantitatea de zahăr indicată în rețeta de pe net, acolo găsisem că se pun 300 grame de zahăr la kilogramul de fructe. La dulceață era 1 kilogram de zahăr la 1 kilogram de fructe. Eu am pus 1 kilogram de zahăr la 4 kilograme de fructe și tot mi se pare mult prea dulce. Plus că, deși am fiert-o mai bine de patru ore, a rămas destul de lichidă. Nu-i nimic, rulăm clătitele mai bine, cînd o vom folosi.