Cum să pierzi un arici în casă - lecții practice

Va fi mai greu de imitat ce am făcut eu dar totuși vă spun, poate reușiți să reproduceți acțiunea! Cum am pierdut ariciul în casă? Simplu: de dimineață mă pregăteam să întind niște rufe și să îmi schimb șlapii, în ușa bucătăriei îi las de obicei pe cei de grădină. Astăzi, ce credeți că dormea într-unul dintre ei? Respectivul pui de arici! Suspectez că Tasha a fost ocupată azi-noapte, prin curte era plin și de pene de porumbel, dacă ea l-a omorît, o reneg! În plus, ăsta micu aterizat în șlapii mei! 

L-am luat ușurel, l-am dus în spatele grădinii și l-am basculat în iarbă, la umbră, să văd dacă e bine. El stătea acolo cumințel și la fel de ghemotoc, i-am dat puțină intimitate, am întins rufele, m-am întors și cu Pixie, primele poze sînt făcute cu mobilul, ăla îl aveam la îndemînă.

Nu l-am găsit unde îl lăsasem, se mutase undeva mai la soare, părea destul de pleoștit. Așa că am decis că nu îl pot lăsa așa, dacă făcea insolație, mi-am luat mănuși de protecție, am luat micul ghemotoc și l-am dus în bucătărie, l-am pus într-o cutie de carton, mă gîndeam ca atunci cînd revine Bogdan de la serviciu să îl duc la veterinar. I-am pus mai apoi și un șlap în cutie, mă gîndeam că poate vrea din nou să adoarmă ghemuit acolo.

Îmi mai văd eu de treabă prin casă, cobor din nou în bucătărie și, ce să vezi, ăsta micu dispărut, nici urmă de el, mă rog, făcuse un pipi și un caca mic în cutie între timp! Probabil s-o fi ridicat pe șlap peste margine. Phiii, ce trăznaie am mai făcut, toate ușile de la încăperile din demisol deschise (mai puțin cea de la pivniță, slavă Domnului!), putea fi oriunde, mic, ghem, în toate lucrurile aruncate acolo că avem și ceva șantier în casă, numai bun locul de ascuns!

Deja mi-l imaginam rupt de foame și murind de inaniție ascuns de noi, sau făcîndu-i capcane cu salam și limacși!

După cîteva ceasuri de căutări zadarnice, la un moment dat am avut și ajutoare că reveniseră copiii plus nașa Maiei și copiii ei, am plecat în oraș. Numai bine, cînd am ajuns la destinație, mă sună Bogdan, găsise Radu ariciul în camera lui, ascuns într-o saltea de izopren făcută sul. Mi-a trecut ideea de a-l duce la veterinar, se pare că se descurca mai bine în intimitate, i-am spus să îl elibereze în grădină. Și să fotografieze momentul! Încă nu am pozele dar cînd mi le trimite, poate vi le arăt.

Morala fabulei: dacă vreți să salvați puii animalelor, asigurați-vă că le găsiți un loc de unde să nu poată evada! Nu în casă!