My life

Este/ar putea fi atît de frumos malul Cibinului în capătul străzii mele! Nu este prima oară cînd mergem acolo, a trecut mult timp de la ultima vizită, se pare că nu va trece curînd vîrsta distracţiei simple a arunctului cu pietre în rîu, copiii mei încă se bucură mult de asta! Ar putea fi un loc magic, cu creaturi bizare/copaci contorsionaţi ieşind din apă, cu libelule turcoaz poposind pe frunze, cu cîte un tren în depărtare să-ţi poarte gîndurile în alte expediţii... Şi e atît de trist să vezi că nu poţi scăpa de gunoaiele oraşului, de urîţenia oamenilor lui, nu cred că pot avea cît de puţină frumuseţe în suflet oamenii care folosesc toată natura din jur pe post de ghenă personală! Sînt curioasă dacă se va schimba ceva după ce apartamentele nou construite aici vor fi locuite, deocamdată aleea din "biscuiţi" ce duce la ele este plină de bălegar iar gunoaiele tind să le ajungă în pragul uşii.  Am mai scris despre mizeria de aici  cu ani în urmă , am ş...

Spun ”expirate” pentru că, de cînd am încărcat pozele din această postare și le-am lăsat așa, și pînă acum, lucrurile s-au schimbat radical. În sensul că, lacustra s-a transformat în secetă, singura salată ce a supraviețuit în roabă atacului limacșilor, a fost o parte mîncată, o parte nu, pentru că odată cu valul de căldură, a dezvoltat rapid tija pentru înflorire și a devenit amară, limacșii din imagini au sfîrșit ghilotinați de foarfeca de grădină și altele de genul... În altă ordine de idei, voi ajunge în iadul limacșilor, de la începutul sezonului și pînă acum am omorît sute, striviți, înecați cu bere, strînși în pungi și aruncați la container sau, metoda care mi se pare cea mai rapidă: tăiați cu foarfeca de grădină. Gardena mea face minuni! La o singură expediție de cucerire am avut răbdarea să îi și număr: 222, într-o jumătate de oră! Deși spusesem că mă opresc pe la 100, n-am putut rezista tentației. Bine, eram și într-o stare de nervi accentuată după ce am văzut cum...