Lumânarea cea de toate serile

Stau şi mă întreb dacă ar trebui să mă obişnuiesc cu imagini de genul ăsta. Oricât de mult mi-ar aduce aminte de copilăria mea cu lecţii făcute la lumina lumânării, nu sunt întratât de nostalgică încât să îmi doresc ca şi copiii mei să treacă prin asta. În ultimele cinci zile am avut parte de trei pene de curent, cea de duminică, de când sunt şi fotografiile, a fost cea mai lungă. Noroc cu rezerva de lumânări!

Citându-l pe Arin, "mai lipsea pana de scris pentru a poza în mare scriitor". Dincolo de noutatea oarecum amuzantă de a citi sau scrie la lumânare, nu cred că le-ar plăcea ca situaţia asta să continue. Mie, clar nu, ieri i-am citit lui Arin la lumina lanternei înainte de culcare.

Mă întreb dacă ăsta este preţul pentru becurile aprinse pe stradă, cufundatul atât de des în beznă al întregului cartier.