My life

N-ar fi prima oară când simt nevoia să mă laud cu talentele "ascunse" (nu) ale copiilor mei. De data asta este vorba despre cum a găsit cu cale Arin să îşi ilustreze tema de la germană. Trebuia să îşi descrie programul zilnic. Trecând peste lucrurile care nu au nici o legătură cu realitatea (cum ar fi duşul ăla de la 6 dimineaţa), îmi plac tare mult ilustraţiile lui. Unde mai pui că a surprins şi decorul  şi culorile încăperilor! Încă mai cuget la ce plantă cheleşte el pentru frunza de la duş! Am fotografiat şi individual ilustraţiile pentru a putea face colajul de mai jos, să le vedeţi mai bine. Asta, înainte să scrie şi textul, nu de alta, dar să nu speriem lumea cu ortografia şi cunoştinţele de germană!

Stau şi mă întreb dacă ar trebui să mă obişnuiesc cu imagini de genul ăsta. Oricât de mult mi-ar aduce aminte de copilăria mea cu lecţii făcute la lumina lumânării, nu sunt întratât de nostalgică încât să îmi doresc ca şi copiii mei să treacă prin asta. În ultimele cinci zile am avut parte de trei pene de curent, cea de duminică, de când sunt şi fotografiile, a fost cea mai lungă. Noroc cu rezerva de lumânări! Citându-l pe Arin, "mai lipsea pana de scris pentru a poza în mare scriitor". Dincolo de noutatea oarecum amuzantă de a citi sau scrie la lumânare, nu cred că le-ar plăcea ca situaţia asta să continue. Mie, clar nu, ieri i-am citit lui Arin la lumina lanternei înainte de culcare. Mă întreb dacă ăsta este preţul pentru becurile aprinse pe stradă , cufundatul atât de des în beznă al întregului cartier.

În caz că nu v-ați hotărât să fiți extrem de fericiți astăzi, de Ziua Internațională a Fericirii , sau sunteți încă cu ochii pe cer după eclipsă, v-am pregătit mai jos un colaj motivațional! Pentru mine e suficient, nu știam de evenimentul de astăzi, deabia am aflat, poate vă ajută și pe voi să fiți mai zâmbitori, unele dintre zâmbetele cu și fără dinți ale copiilor mei!

Din seria ”cîteodată mai gătesc cîte o zeamă”, episodul supă cremă de broccoli și dovlecei! Pentru că am rămas de la seara de Activity cu prietenii cu trei dovlecei și una bucată broccoli, nu se cădea să le irosesc. E drept că au stat cuminți în frigider mai bine de o săptămînă dar pînă la urmă am găsit rețeta asta pe net și am folosit-o, ușor de tot adaptată. În ce constau modificările proprii: nu am făcut o supă de legume în care să fiarbă dovleceii și broccoli, am folosit zeama în care au fiert cartofii pentru piure și zeama rămasă de la tura de legume la cuptor de sîmbăta asta (adică morcovi, cartofi, conopidă, ciuperci, ceapă, usturoi, sare, piper, apă, ulei, toate puse în vas de jena la cuptor). Pe foarte scurt: călit două cepe tăiate aproape mărunt în ulei de măsline, adăugat cinci căței de usturoi tăiat grosier, adăugat zemurile și dovleceii (trei) curățați și tăiați felii, după vreo 10 minute adăugat buchețelele de broccoli, sare n-am mai pus că aveau lichidele, am pus...

După lupte seculare care au durat mai bine de doi ani, am frigider nou! După alte lupte seculare care au durat trei luni de zile, finalizez postarea în care mă laud cu asta. Nu este frigiderul visurilor mele , respectivul nu mai era în stocuri sau era la un preț exorbitant. Între timp au apărut alte culori , foarte frumoase, dar care nu se potriveau neapărat la mine în bucătărie, nici prețurile de pe multe site-uri nu se potriveau așa că am făcut un compromis și la culoare și la dimensiune, am ales ceva mai mare, tot din linia Retro de la Gorenje, mai ales la partea de congelator se simte o mare diferență! În poze vedeți și cu ce m-am luptat ani de zile, și-a făcut treaba și el dar în ultima vreme îi pica ușa congelatorului aproape zilnic iar dacă voiam să am înghețată la congelator, trebuia să mai scot ceva, o pungă de vinete sau altele. Nu îl mai am, l-a scos Bogdan în stradă în decembrie, a trecut o tanti, a bătut în poartă, ne-a rugat să i-l păstrăm pînă găsește un mijloc de ...

Nu mai ştiu cum am ajuns acum luni bune pe blogul victorkapra.ro. Cert este că atunci am dat peste un concurs Interstellar - Toshiba , la care se puteau câştiga trei invitaţii duble la film, în Bucureşti şi 10 pachete conţinând obiecte promoţionale, originale Interstellar. Nu m-am lăudat atunci dar am câştigat unul dintre aceste pachete. După ceva vreme, acum aproape două săptămâni, au ajuns şi la mine obiectele respective. Ele erau aşa: tricou, pix, agendă, magnet de frigider şi plantă în conservă! Împărţite frăţeşte între copiii mei: Radu a luat tricoul, Arin pixul şi agenda, magnetul l-a luat frigiderul!  Eu m-am ales cu planta în conservă. E prima oară când am parte de asemenea găselniţă: o doză de metal în care se aude ceva zdrăngănind. Potrivit instrucţiunilor, ar trebui să desfac conserva, să pun apă, să o aşez undeva la soare şi să aştept 5 - 15 zile să germineze. Încă n-am făcut lucrul ăsta, tot amân momentul decisiv. Sunt curioasă cu ce mă voi alege din conservă, ...

Cam tîrziu dar nu prea tîrziu vi-l prezint pe micul elefant roşu, achiziţionat luna trecută din Veneţia. V-am povestit deja de mai multe ori despre colecţia mea de elefănţei , din diferite colţuri ale lumii, din Veneţia nu aveam. Avînd în vedere locul de unde l-am cumpărat, nu putea fi decît din sticlă de Murano.  Noul venit a avut parte şi de o mini şedinţă foto, în oglindă sau alb-negru... Cred că ar fi trebuit să le fac o introducere pe blog tuturor elefănţeilor din colecţie, deja am probleme să-mi amintesc exact fiecare de unde este!

E tîrziu şi mi-e somn şi deabia aşteptam să mă pun în pat după o cină nemaipomenită pregătită de Laura la demonstraţia culinară din Atrium dar nu puteam să nu vă scriu asta, să nu vă fac părtaşi la bucuria mea din momentul ăsta: s-au reaprins becurile de la mine de pe stradă!!! După vreo şase luni, probabil, de beznă! La început am crezut că e o problemă temporară, că s-a ars ceva şi se va repara, a venit campania electorală, a venit turul doi, n-am mai vrut să comentez nimic, chiar dacă nu era prima mea alegere, trebuia să iasă tătucul Sibiului preşedinte, am zis să tac din gură, să nu-mi fac publice toate nemulţumirile legate de felul în care este administrat Sibiul. Şi uite aşa, din amînare în amînare, lunile au trecut, bezna tot beznă, trei case în dreapta mea, vreo trei în stînga mea, îţi băgai degetele în ochi cînd ajungeai acasă! Eram extrem de fericită cînd era lună plină, nu dormeam bine noaptea dar măcar vedeam pe unde umblu! Sursa foto În 15 ianuarie am făcut prima ...