Say Hello to My Birds!

V-am mai povestit cînd și cînd despre ce mai zboară constant sau accidental pe la mine prin ogradă. V-am spus și cum găsesc de cuviință să mi le însușesc, gen ”gaița grădinii”, ”pițigoii grădinii” și altele. Cîteodată vi le-am arătat (pui, lipsă, neclară, în vizită,) sau v-am arătat fotografii de pe net, să vedeți la ce mă refer. Mă bucur să le văd pe oricare dintre ele, e drept că la grauri mă bucur mai puțin, pe motiv de scandal și tîlhărie excesivă. Nu veți vedea în postarea asta fotografii cu toate speciile pe care le ”am”, nu reușesc de multe ori să fiu pe fază sau calitatea fotografiilor lasă de dorit.

Probabil că informația aceasta este interesantă strict pentru mine și poate pentru niște ornitologi dar am simțit nevoia să fac o listă cu ce am văzut în jur, o listă însoțită de poate prea multe fotografii dar sînt tare încîntată atunci cînd surprind o ”expresie” nouă! Ordinea este absolut aleatorie, sînt fotografii mai vechi și mai noi:

1. Gaița, destul de rar o văd!

2. Ciocănitoarea pestriță mare, inițial o prezență rară în grădina mea, mai nou, musafir constant, cu mîncare din belșug în copacii și pomii mai tăiați sau întregi!

3. Vrabia, de fapt vrăbii cît cuprinde, veți vedea și alte fotografii cu ele, aici stau frumos pe profilele rămase fără geamuri ale serei.

 4. Pițigoiul albastru, da, e acolo! Sînt mulți în grădină, sînt între preferații mei.

5. Pițigoiul cenușiu, nu am fotografii cu ”ai mei”, v-am povestit aici despre ei, plus că puii din postările de mai sus le aparțineau.

6. Mierla, neagră sau cafenie, cu trilurile aferente cu tot!

 Din nou vrăbii: 

 ... și un venetic!

7. Botgrosul, l-am identificat doar anul acesta, credeam că l-am descoperit doar în toamna lui 2014, editînd azi poze mai vechi pentru postarea asta am constatat că era pe aici, el sau o rudă, încă din mai 2013. A stat frumos la poze în magazia de lemne, l-am suspectat chiar că nu știe să zboare. Îl monitorizez, a trecut peste gerurile din ultima vreme deși pe net am găsit că ar fi trebuit să fie de mult plecat în țările calde.

Aici era în 1 decembrie, părea că a pățit ceva la cioc dar acum pare ok.

În mai 2013:

Sîmbătă: 

Pare ușor narisist...

Dansul botgrosului sau un fel de ”husar pe acoperiș”:

8. Codroșul, mi-a mîncat zilele pînă am aflat cum se numește ”păsărica cafenie cu coada portocalie”, e la mine de mulți ani, mă bucur că a rămas și îi văd și puii zburătăcind pe aici. 

9. Graurul, graurii, cîtă sîrmă cîtă iarbă, mai ales cînd sînt pomii încărcați de fructe!

10. Cucuveaua... are cuibul la vecinul de lîngă, ne mai privim din cînd în cînd, noaptea vînează pe teritoriul meu, se aude straniu ultimul strigăt al prăzii ei.

 Buhu!

11. Cioara, ciorile, n-am simțit nevoia să o/le fotografiez, sînt tare multe, enervante.

12. Țarca, nu știu dacă cele pe care le văd tot timpul în curte sînt familia inițială sau doar urmașii și urmașii urmașilor, cert este că astă vară număram vreo șapte la un loc.

13. Turtureaua, vă arătam aici cuplul local.

Nu îmi dau seama acum dacă am omis ceva, o singură dată am văzut ceva gen uliu, șoim. Mi-aș dori tare mult să se pripășească pe aici un țiclean, doi, e plin parcul Subarini de ei, dacă aveți putere de convingere poate trimiteți o pereche și în zăvoi!