Lupta cu morile de vînt?

Începusem să scriu acum o săptămînă, după vîntul puternic din acel weekend. Pentru că, de fiecare dată cînd avem parte de vînt așa puternic, pe lîngă faptul că sufăr de sindromul antivrăjitoruldinozreloaded (m-am mai plîns despre asta și în alte dăți, inclusiv aici), sufăr și din cauza faptului că mi se pare așa o risipă...
Atîta vînt și nu se face nimic cu el! Eu înțeleg că avem ”MARE” nevoie de giratorii, străzi asfaltate de țîșpe ori, sute de bănci schimbate tot la doi ani (un fel de ”bordurile lui Videanu”, adaptarea de pe Cibin) și altele de genul DAR... oare cît ar costa un studiu de fezabilitate și apoi demararea procedurilor de achiziție pentru un parc eolian (sursa foto)? 
Potrivit Wikipedia, ”pentru funcționarea unei turbine eoliene este necesară o viteză a vîntului de minimum 3 m/s și de maximum 25 m/s” iar din datele luate de pe site-ul Administrației Naționale de Meteorologie (mai jos graficele), stația Sibiu raportează viteze ale vîntului peste pragul minim, în 18 zile din luna ianuarie, adică aproximativ 60%. În februarie avem deocamdată 8 zile din 11 cu viteze ale vîntului peste pragul respectiv. E mult, e puțin?
Nu mai suferă nimeni din cauza irosirii atîtei energii verzi? E greu să ne uităm în apropiere, la Avrig, unde Municipalitatea dorește să transforme orașul în primul din România independent energetic? Ar strica să ne gîndim la soluții de utilizare a tuturor resurselor energetice puțin sau deloc poluante? Mda, eu și piticii mei albaștri - verzi!
Date luna ianuarie 2014
Date luna februarie 2014

Comentarii

  1. romulus11 februarie 2014 la 12:01

    E putin mai complicat Cristina, pentru ca energia nu poate fi depozitata si trebuie transportata/consumata imediat ce a a fost produsa. Consumul fluctueaza si el, iar vantul nu prea tine cont de asta. Cand te conectezi la sistemul national te angajezi sa livrezi intr-o perioada de timp anumite cantitati de energie si esti penalizat daca nu-ti indeplinesti obligatiile pentru ca energia pe care nu o livrezi tu, trebuie compensata cu energie mai scumpa (produsa de termocentrale de exemplu).

    RăspundețiȘtergere
  2. Orin11 februarie 2014 la 14:39

    Eu înțeleg că e mai complicat și nu spun că trebuie să dau eu soluția tehnică dar cred că riscurile despre care vorbești tu pot fi cuantificate de ”specialiști” și se poate vedea dacă este rentabilă și sustenabilă investiția. Am văzut că există parcuri eoliene în țară, cel puțin dacă e să ne luăm după datele mai vechi, disponibile online, de prin 2011, majoritatea în zona ta, e drept. Poate se pot face și la noi.

    RăspundețiȘtergere
  3. Miju12 februarie 2014 la 12:16

    singurele propuneri de amplasare eoliene la noi in zona erau undeva deasupra Paltinisului, sper sa nu primeasca aprobare. un brad, o pala
    cum oricum un parc de eoliene nu ne scapa de vantul de care ne-am saturat, mai repede cred in idei de genul asta: http://www.youtube.com/watch?v=_hBQHUjbhug
    la care te lovesti de problemele date de romulus mai sus.

    RăspundețiȘtergere
  4. Orin12 februarie 2014 la 13:10

    Miju, nu trebuie să fie în Păltiniș, probabil că acolo viteza vîntului este mai mare dar mie mi se pare că bate puternic și în zona orașului.
    Mersi de sugestia din clip, mai sînt acolo și altele, merită să meditez la asta!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Anotimpurile și igiena

Imagine
Că tot îmi spunea Silvie că nu mai scriu ce perle scot copiii mei, azi, una proaspătă! După temele la engleză și germană îl chestionam pe Arin ce ore are mîine, ce avea de făcut, ce mai are, etc. Ajungem la subiectul Biologie și cică mîine fac Educație pentru sănătate și le-a dat astăzi de scris o temă... cu ”ce fac igienic în fiecare anotimp”. Mie îmi dădea cu rest așa că am insistat că eu nu înțeleg cum vine asta și îmi arată ce a scris: ”Igiena în funcție de anotimp: Primăvara Mă îmbrac cu bluză și pantaloni lungi. Mă spăl de 2 ori pe zi. Nu merg în maieu. Vara Mă îmbrac cu tricou și pantaloni scurți. Mănînc ce este rece. Dorm mai mult. Toamna Mă îmbrac cu haine groase. Mă spăl de 3 ori pe zi. Dorm mai puțin. Iarna Mă îmbrac foarte gros. Mă spăl cu apă fierbinte. Nu mă obosesc să mă mai trezesc (hibernez).” Cică profesoara a văzut chestia asta și nu a zis nimic. Cred că s-a abținut eroic. Pe mine m-a pufnit rîsul. Nu cred că am avut o ...
Citiți mai multe

Phoenicurus ochruros... sau cum am scăpat de o obsesie

Imagine
O parte dintre voi ştiu deja de curiozităţile mele ornitologice... în jungla de la mine din grădină îşi găsesc cămin permanent sau scurtă escală, tot soiul de specii: am turturele, piţigoi, vrăbii şi coţofene tot timpul anului şi, ocazional grauri, mierle, ciocănitori iar duminică am văzut prima dată o gaiţă! La zburătoarele cu regim permanent mai era una pe care nu puteam să o identific de ani de zile... cafenie, cu coada portocalie, vizibilă mai ales în zbor ( foto ), mică de talia unui piţigoi dar mai zveltă, cu nişte triluri frumoase iar în perioada împerecherii, masculul făcea nişte demonstraţii complicate, ajungînd să dea din aripi atît de repede încît stătea aproape pe loc, ca un colibri. Inutil să vă spun că nimeni nu ştia cum se numeşte, probabil şi descrierea mea... "păsărică cafenie cu coadă portocalie", nu era foarte inspirată, iar motoarele de căutare dădeau rezultate dintre cele mai fanteziste. Astăzi, a venit pe pervazul geamului meu de la birou, mi-a...
Citiți mai multe

Lăsați toți chinezii bătrâni să vină la mine!

Imagine
Desigur, pot fi ușor acuzată de discriminare și de viziuni înguste, cu un așa titlu. Dar, no, știți vorba aceea cu ”muncă de chinez bătrân”. Cam așa m-am simțit eu o vreme lucrând cu drag și mai puțin spor la fața de pernă din imagini. Știu că locul postării ar fi pe Orin - Arts & Crafts , dar aici mă pot și văita puțin de cât am lucrat. Nu știu dacă îi știți pe cei de la LOOMescu . Țes niște preșuri minunate, din textile tăiate fâșii, am fost la un atelier de-al lor. Cum reciclatul face parte din viața mea, mi s-a părut foarte bună ideea. Până atunci, mai tăiam tricouri fâșii pentru a lega roșiile cu ele. Țesutul mi se părea mai complicat, trebuia să bat cuie pe un suport de lemn, să așez fire pe el. La croșetat trebuia să mă uit când lucram, tricotatul era cel mai facil: puteam să lucrez și să mă uit la televizor.  Plină de optimism, am început să îi tai hainele Maiei rămase mici. În principiu cele ce erau prea uzate pentru a mai putea fi date altcuiva. Am tăiat și un cearcea...
Citiți mai multe