În premieră - GEM!

Se făcea că anul ăsta s-au făcut vișine... multe! Chiar multe de tot! Comparabile cu prunele de anul trecut cu singura diferență că pe astea nu le mănîncă viespile și albinele ci un soi de chestii zburătoare neidentificabile de către mine. Am zis că ar fi cazul să nu le las să se irosească și am cules din ele... și iar am cules și tot am cules! 
De văzut vișine lipsă în pom se vede doar într-o parte, mai mult de jumătate sînt tot acolo dar mi s-a cam luat cu culesul. Am pus de vișinată, am făcut prăji cu vișine, ce să mai și fac?! 
Încurajată fiind de colegele de serviciu (le-am dus și lor să mănînce cîteva) cum că e păcat să le las să se strice, am zis să fac și gem! Eu! Întîiași dată pentru prima oară! Ieri am strîns vreo două coșulețe de genul și m-am pus pe scos sîmburi. Este necesar să vă spun că m-am stropit din cap pînă în picioare? Nu cred! M-a ajutat și iubilubi așa că a rezultat un vas de plastic plin cu ce am aproximat eu a fi 2 kg de fructe fără sîmburi. Peste care am pus, cum m-a învățat Codruța, o jumătate de kg de zahăr și le-am lăsat pînă azi la amiază așa. După care le-am pus la fiert, pe plită, la foc mic. După vreo două ceasuri intrasem în panică, nici gînd să se îngroașe ce era în oală. M-am gîndit să mă plîng vecinei cînd m-am dus să cer un tîrnăcop împrumut (nu vă speriați, n-am demolat aragazul de nervi). Zicea că să dau o fugă la magazin să iau nușce gelfix, că și ea a fiert la un gem de vișine care nici gînd să stea locului pe clătite. I-am mulțumit dar m-am încăpățînat să îl mai fierb că ce să și fac, voiam să iasă cît de cît natural. 
După consultări telefonice cu Alina (să văd cum trebuie să fie borcanele cînd pui gemul în ele, uscate sau ude) și cu Corina, care m-a mai calmat că cică e normal să fiarbă pînă îți uiți de tine și gemul de el, mi-a mai venit inima la loc! Gemul o fi simțit el că m-am calmat, s-a îngroșat și el. 
Bilanțul: după două ceasuri de cules, un ceas de scos sîmburi și cinci ore de fiert m-am ales cu ce se vede: două borcane și jumătate de gem... am ales cele mai drăguțe borcane din gospodărie pentru el și le-am pregătit pentru ședința foto dar totuși, numai mie mi se pare că am lucrat cam mult pentru asta? De bun e foarte bun, a ieșit ușor acrișor și sînt tare mîndră de mine, hai să zicem că a meritat!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Anotimpurile și igiena

Phoenicurus ochruros... sau cum am scăpat de o obsesie

Lăsați toți chinezii bătrâni să vină la mine!