Femeia, foenul şi filmările subacvatice

Parafrazez titlul cunoscutelor filme româneşti deşi puteam alege şi alte replici consacrate, de genul "iarna nu-i ca vara!" sau "din seria lucrurilor care mi se întîmplă numai mie!"

Azi am gîndit să îmi tratez problemele de somn din ultimele zile printr-o excursie la bazin, ajută şi la limpezit creieraşii şi la adormit sinapsele prea active. Nimic ciudat pînă aici dacă n-aş fi realizat subit în timpul primelor ture de bras că ceva lipsea din peisaj... şi anume prosopul meu! Pe care l-am cu graţie uitat acasă! Îmi asumasem condiţia, la un moment dat întrezărisem o luminiţă pentru că o cunoştinţă întîlnită acolo se oferise să îmi împrumute prosopul ei. L-aş fi folosit pentru a-mi usca parţial părul, e mai uşor de gestionat situaţia fără apa şiroind pe piele din părul ud.

Cînd să zic "adjudecat" apare zîna, fresh şi încîntat că are camera subacvatică şi că unde plec? că trebuie să îl filmez! A se nota că eram deja duşată, cu părul spălat dar am cedat că na, era important şi ţup din nou în apă. Cu cameră cu tot! Adică, adio perspective prosop! 

Sinceră să fiu nu mă aşteptasem ca partea cu filmatul subacvatic să fie atît de complicată... adică na, cască, labe, ochelari, cameră, filmat de la jumătatea culoarului, părea uşor! Ei bine, nu! Făcea zîna semn că pleacă, eu încercam să mă scufund, a-ţi menţine echilibrul sub apă atunci cînd încerci să te dumireşti unde e subiectul filmului nu e chiar la fel cu ce eram eu obişnuită cu Pixie. Pînă la urmă am reuşit să filmez cîte ceva utilizabil de către zînă, am reuşit să nu mă înec, normal că atunci cînd eram convinsă că filmasem cel mai bine nu apăsasem suficient butonul de înregistrare aşa că, pauză filmare! 

Enfin, am mai filmat şi de pe marginea bazinului, acolo a mers ceva mai bine, dacă trecem peste faptul că a depăşit un alt înotător în momentul în care eu făceam zoom şi am rămas cîteva secunde bune cu camera pe celălalt pînă m-am prins că zîna ieşise de mult din cadru.

Momentul Spielberg fiind depăşit, iarăşi duş, spălat toate alea şi fuga în vestiar, bineînţeles cu apa şiroind! Dacă am mai făcut cascadoria asta vara trecută, cînd nu m-a deranjat prea tare să ies la treizeci şi ceva de grade cu hainele luate direct pe pielea udă acum mă ţinea o jenă! Aşa că am apelat la singura chestie cu potenţial uscător din dotare, şi anume foenul! Noroc că ăla îl luasem! În caz că auziţi de la cunoscute cum că era o nebună eschibiţionistă în vestiar, care îşi usca fundul şi alte alea cu foenul, să ştiţi că eu eram aia!