Excursie în timpul săptămînii

Chiar nu mă gîndeam că va fi atît de interesant drumul spre OBI. De mai multe zile încerc să ajung acolo, duminică aș fi luat-o pe strada Bagdasar, cu toate că este accesul permis doar riveranilor dar, surpriză, erau și doi domni polițiști care dirijau circulația exact acolo și n-am putut. Cred că presimțiseră că vreau să încalc regulile și au blocat drumul. Varianta centură ocolitoare am încercat-o o dată și nu țineam să repet experiența așa că mi s-a aprins beculețul: iau autobuzul!!! 

Mă gîndeam că trebuie să existe așa ceva, am dat căutare autobuz OBI  Sibiu și am dat peste un articol din vară ce spunea că, pe perioada lucrărilor se va putea ajunge cu autobuzul 19, cel pentru Viile Sibiului. Zic yupyyy și îl conving pe CC să vină cu mine. Ne-am dat cu autobuzul aproape o jumătate de oră, inclusiv pe centură, am admirat peisajul, m-am întrebat de cîteva ori oare unde sîntem, am văzut că apare OBI în stînga, m-am bucurat, autobuzul a luat-o în dreapta, m-am întristat, nene, unde ne duci? 

Ce să vezi, am ajuns în Viile Sibiului, de cînd n-am mai fost eu pe acolo, arată super dezolant, drumuri de pămînt, gunoaie, cîini și ruine. Am coborît să îl întrebăm cu speranță în glas pe șofer dacă totuși ajunge și la OBI, deja luasem în calcul varianta plimbat cu autobuzul înapoi acasă, luat mașina și făcut drumul fără excursia în Viile Sibiului. Nenea șoferul super amabil zice că mai avem de stat 12 minute cît stă el la capăt, apoi pleacă și are stație lîngă OBI. 

Am profitat de chestia asta pentru a-l folosi puțin pe Pixie. Sinceră să fiu, am și meditat la faptul că ar fi fost posibil să fiu viisibiancă la ora asta și să stau în decorul ăla jalnic. Cu ani de zile în urmă am văzut niște proprietăți acolo, împreună cu tatăl copiilor, vroiam să ne luăm casă. Erau ieftine. Nu ne-am luat că puțea! Rău de tot! Acum nu mai pute că fermele de acolo sînt închise și devastate. La fel și turnul din imagine. Știu că am întrebat în trecut dacă e de vînzare. Nu mai știu dacă era! Oricum, și ăsta venea la pachet cu mirosul care ți se impregna în toți porii așa că mi-am mai îngropat o dată visul de locui într-un turn sau de a avea casă cu turn. Încă mai sper!

Nu-mi pare rău că am făcut 40 de minute de pe Teclu pînă la magazinul respectiv, cu tot cu pauză. Măcar și pentru visele mele! La OBI am rezolvat rapid, m-a ajutat Luci cu toate alea, au la lucruri de aș parca acolo o zi întreagă, sper să vă arăt în curînd rezultatul excursiei. La întoarcere n-am mai stat după autobuz, am preferat mersul pe jos. O chestie pozitivă, dacă ignor cît mi-a țîțîit fundul. Nu de frig, din cauza aia îmi țîțîiau doar mîinile, de frica cîinilor, mari, mulți, mai ales în zona podului.