De duminică

Habar n-am de cîte ori am urcat în Turnul Sfatului. De foarte multe ori! Totuși, îmi aduc aminte puține dăți să fi urcat pe tocuri, cizmele de azi aveau așa ceva, chiar dacă erau unele late, am resimțit prezența lor. Cu toate acestea, cred că nu mă puteam compara nici pe departe cu alți vajnici vizitatori. La coborîre, trece pe lîngă noi o fetiță grăbită, cam la vreo zece ani. Mai coborîm un nivel, vedem urcînd o altă purtătoare de codițe și cizmulițe, tot pe la vîrsta aia, suflînd din greu și urlînd pe scări: Andreeeiiiaaaa, Andreeeiiiiaaa!... Te-am văst printre scări! Către noi: Doamne feri'! ASTA-i tare grăbită! Am așteptat să treacă bodogănind  și pufăind pentru a izbucni în rîs. Aproape jos, la nivelul cu casa de bilete, apare primul dintr-un grup, un nene robust, deja era varză!
Tot din turn: un nene posesor de Nikon mare, profi, mare, lung, lat, declanșează lîngă mine. Cu blitz!!! Prin sticla ce proteja mecanismul ceasului. Dacă știe cineva cum a putut obține o fotografie cu mecanismul și nu cu o lumină mare reflectată în sticlă, să îmi spună și mie!
Coborînd spre locul unde am parcat mașina, mi-a gîdilat nările un miros de grătar și am decretat instant că mi-e poftă de mici! Pentru că principiul: eu cînd vreau să fluier, fluier! este unul sănătos, am făcut și așa ceva astăzi. Moralele fabulei: 
1. Valiza-grătar își trăiește ultimele zile, bucățele de jar se scurgeau vesele pe ciment.
2. Ilie fail: tanti de la magazinul sătesc mi-a vîndut carnea de mici pe post de carne necongelată, țeapă! prima parte a trebuit să setez grătarul pe decongelare rapidă, motiv pentru care micii au fost ceva mai cruzi. Cugetînd eu cum că nu am decedat de la cîrnații bavarezi nefăcuți, de vineri, din Piața Mare, n-oi muri nici de la mici, n-am mai stat să se facă complet. Tura a doua va fi mai bună!
3. Uitasem cum e să îți miroasă toată bucătăria a patruped proaspăt pîrlit. Am folosit pentru a prăji cartofii untură primită de mama după ce a ajutat o prietenă la preparat chestii specifice din porc.  Noroc cu salata verde, am mai compensat mia de calorii pe suta de grame! M-am abținut să pun usturoi la greu pentru că aș vrea să le aud astăzi la orele 18:00 pe fetele din grupul Harmony, cîntînd la Uniqorner. Și parcă n-aș vrea să rămîn singură pe acolo!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Anotimpurile și igiena

Phoenicurus ochruros... sau cum am scăpat de o obsesie

Lăsați toți chinezii bătrâni să vină la mine!