Tot despre mere

Eu și mama respectivă în bucătărie. Eu îi pregăteam masa de prînz lui Arin, mama se pregătea să plece după ce l-a luat pe Arin de la școală și l-a adus acasă.

Mama: Nu cred că mai fac compot din merele astea (i-am plasat o pungă de mere). Le voi pune pe sfoară să se usuce, fac poame. Mai știi cum făceam cînd eram mici?

Eu mă gîndesc că atunci cînd eram mici habar n-aveam de așa ceva. Mama nu făcea prăjituri, am început să fac eu checuri undeva prin clasa a IV-a. Am învățat de la mama celui mai bun prieten de pe atunci, apoi am învățat să fac torturi din cartea de bucate, făceam și la ziua mea, a lui Călin, făceam și la ziua maică-mii, că de, pentru ea era dificil!

Îmi trec toate astea prin minte dar îi răspund simplu: N-am prins vremea aia!

O servesc cu o felie de prăjitură cu mere. Mă felicită că le fac copiilor și îmi spune că le face și ea clătite, frigănele, lucruri mai simple, nu așa complicate ca ale tale!

Ce naiba e așa de complicat la prăjitura mea rapidă cu mere?