Tanti, îmi dai un măr?

Se pare că aceasta a fost întrebarea leitmotiv a zilei! După ce săptămîna trecută cei de la ACS, care lucrau să repare ditamai conducta avariată în fața porții mele (rămîne să vă povestesc și despre asta) au poftit la mere și i-am lăsat să își adune o plasă, azi am gîndit că poate n-ar strica să mai adun și eu din ele. Că și-așa mă tot întreabă toată lumea cînd am de gînd să le culeg. Anul ăsta am avut recoltă bogată de prune, mere și ghindă. Nu așa... zici că s-a vărsat tot cornul abundenței în copaci. Prunele multe și mari, ghinde multe și mari (inclusiv de astea m-a întrebat un Dorel de ce nu le adun... că sînt bune la porci, porci n-am! i-am răspuns, asta mi-ar mai lipsi, să adun și ghinda) merele multe și mici! Dar foarte bune! Și, întrucît prăjitura cu mere și fără este la mine pe auto-repeat, nu pot spune că nu le folosesc. Cam de două ori pe săptămînă, prăjitură, mama a făcut compot de mere, eu și Radu mîncăm crude! Problema este că nu am unde să le depozitez în așa fel încît să nu se strice stînd, că în pivnița mea este destul de umed. Am concluzionat că stau mai bine în măr.

Enfin! Zisei azi să culeg încă o tură, deși tura precedentă e departe de finalizare. Să nu dea bruma/înghețul/foamea globală prin ele! Așa că mă cocoțai pe magazia de sub măr cu plasa după mine. Aud din stradă, în spatele meu: Tanti, îmi dai un măr? Mă întorc. De cealaltă parte a drumului patru puradei, o fetiță mai răsărită mă privea așteptînd un răspuns. Îi spun ca da, să vină să-i dau. Nu mă aude, se întoarce spre ceilalți: Ce zice? Zic că să vii să îți dau! Vine lîngă gard, mă aplec și îi dau cîte mere pot lua în ambele mîini, mai scapă pe jos, îi mai dau o tură. Pleacă puradeii. Nu-mi aduc aminte să îmi fi mulțumit.

Nu pleacă ei bine, văd niște oameni pe stradă, un bărbat (nu știu cît să fi avut, probabil vreo 20 și ceva de ani) mă întreabă și el: Tanti, îmi dai un măr? Îmi vine să zîmbesc, îi spun că da, se desprinde de ceilalți și vine și el lîngă gard. Îi dau cinci mere. Îi ajunge bucuros pe ceilalți: uite, cîte mi-a dat!... Îmi mulțumește, mă întreabă dacă vreau să mă ajute, îi spun că nu și îmi dorește o seară bună. Îi mulțumesc și îi doresc la fel. Umplu plasa și mă dau jos, în măr încă sînt zeci de mere. Le-am fotografiat și astăzi dar, pentru că cititorul de carduri sau cardul lui Pixie sau mufa USB sînt momentan puțin dispuse să coopereze cu mine, nu pot descărca imaginile recente. Sînt tristă pentru că sînt nevoită să folosesc o poză de cînd mă plîngeam de grauri (apropos de ei, am luat și o parte din merele cu găuri de ciocuri, le decupez partea întreagă pentru prăji). Și pentru că am făcut niște poze frumoase în grădina mea ușor tomnatecă și nu vi le pot arăta!
P.S. Încă mă întreb de ce bărbatul/tînărul respectiv îmi spunea tanti... Hmmm... și sînt și proaspăt vopsită!