Sic transit...

M-am întristat tare acum două zile pe cînd grădinăream eu prin spatele curţii (a se citi că încercam să mai reduc din cantitatea de paie, crengi şi alte alea). Şi am dat peste una dintre "ţărcile mele". Moartă! De mult! Ooofff!!!
Chiar mă întrebam zilele astea ce-o fi cu ele, că parcă nu le mai văzusem de multă vreme. Tot alaltăieri, înainte să descopăr că nu mai erau două, o văzusem pe una dintre ele, aproape în terasă (pusesem din nou mămăligă în zonă). De fapt, prima oară o auzisem din casă şi am ieşit repede, bucuroasă că mai există!
Acum stau şi mă întreb dacă cea rămasă sau cel rămas îşi va găsi o nouă pereche. Nu ştiu dacă fac parte dintre animalele/păsările care se împerechează pe viaţă, sper că nu!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Anotimpurile și igiena

Phoenicurus ochruros... sau cum am scăpat de o obsesie

Lăsați toți chinezii bătrâni să vină la mine!