EFG - ul cel de toate zilele...
Oare în fişa postului angajatelor de la serviciul respectiv scrie mare de tot: CREDE ŞI NU CERCETA? Sau: TOŢI CEI CU CARE VORBEŞTI LA TELEFON TE MINT DIN PRINCIPIU?
Probabil este deja o lună de cînd am răspuns la primul apel, pe fix, de la cineva din serviciul ăsta. Pînă atunci, identificarea celui care mă sună pe ecran, era un motiv suficient să nu răspund, pe principiul: habar n-am cine e, nu mă interesează! Oricum, la mine pe fix mai nimeresc accidental prietenele maică-mii, sondajele telefonice şi tot soiul de disperate! La un moment dat, m-am aventurat să răspund totuşi, deşi am văzut numărul necunoscut de Bucureşti.
Tanti de la capătul firului insista că vrea să vorbească cu altă tanti, Ciaicovschi Silvia, nu pricepea nicicum că nu sînt, nu cunosc! Îmi mai dă şi adresa, îi spun că da, a nimerit cartierul Sibiului dar eu stau pe o altă stradă şi habar n-am cine, ce, cum e adrisanta! Mbon... închide pînă la urmă telefonul, plină de scepticism.
După vreo două săptămîni de apeluri la care n-am răspuns, de la acelaşi număr, mă pune curiozitatea să mai vorbesc o dată cu Toma Necredincioasele. Acum era alta, Laura Păduraru, foarte sigură pe ea începe cu povestea ei din nou, îi spun că da, ştiu, m-a mai sunat o colegă de-a ei, i-am dat acelaşi răspuns, bla, bla. Cînd am auzit-o că mă întreabă cine sînt m-am cam enervat şi i-am spus că nu contează cine sînt eu, important este că nu sînt persoana pe care o caută ea!
Nu m-a crezut, normal! Şi telefoanele au continuat... Pentru că mai nou, îmi stricau somnul de bebeluş ciupit de musca ţeţe, că na, puneam mobilele pe silenţios dar uitam să scot şi fixul din priză, am zis să iau măsuri!
Care au constat în: scris pe google pagini albe sibiu, scris în caseta de căutare numele respectivei, găsit număr de telefon, constatat cu tristeţe că are doar o cifră diferită de numărul meu de telefon, aşteptat să sune tanti... Bineînţeles că a sunat, din nou, Laura Păduraru, blabla! La care i-am spus că, în loc să îmi fredoneze mie nervii nu era mai uşor să ia dînsa cartea de telefon, să verifice numele ăla, să vadă naibii că nu are numărul bun (i-am dat şi numărul) şi să mă lase pe mine în pace? A rămas interzisă, a bîiguit nişte scuze, a închis! Acum este rîndul meu să fiu Toma Necredinciosul şi să mă gîndesc că sigur se va mai găsi o altă tanti din sistem să mă sune pentru aceeaşi chestie!
Probabil este deja o lună de cînd am răspuns la primul apel, pe fix, de la cineva din serviciul ăsta. Pînă atunci, identificarea celui care mă sună pe ecran, era un motiv suficient să nu răspund, pe principiul: habar n-am cine e, nu mă interesează! Oricum, la mine pe fix mai nimeresc accidental prietenele maică-mii, sondajele telefonice şi tot soiul de disperate! La un moment dat, m-am aventurat să răspund totuşi, deşi am văzut numărul necunoscut de Bucureşti.
Tanti de la capătul firului insista că vrea să vorbească cu altă tanti, Ciaicovschi Silvia, nu pricepea nicicum că nu sînt, nu cunosc! Îmi mai dă şi adresa, îi spun că da, a nimerit cartierul Sibiului dar eu stau pe o altă stradă şi habar n-am cine, ce, cum e adrisanta! Mbon... închide pînă la urmă telefonul, plină de scepticism.
După vreo două săptămîni de apeluri la care n-am răspuns, de la acelaşi număr, mă pune curiozitatea să mai vorbesc o dată cu Toma Necredincioasele. Acum era alta, Laura Păduraru, foarte sigură pe ea începe cu povestea ei din nou, îi spun că da, ştiu, m-a mai sunat o colegă de-a ei, i-am dat acelaşi răspuns, bla, bla. Cînd am auzit-o că mă întreabă cine sînt m-am cam enervat şi i-am spus că nu contează cine sînt eu, important este că nu sînt persoana pe care o caută ea!
Nu m-a crezut, normal! Şi telefoanele au continuat... Pentru că mai nou, îmi stricau somnul de bebeluş ciupit de musca ţeţe, că na, puneam mobilele pe silenţios dar uitam să scot şi fixul din priză, am zis să iau măsuri!
Care au constat în: scris pe google pagini albe sibiu, scris în caseta de căutare numele respectivei, găsit număr de telefon, constatat cu tristeţe că are doar o cifră diferită de numărul meu de telefon, aşteptat să sune tanti... Bineînţeles că a sunat, din nou, Laura Păduraru, blabla! La care i-am spus că, în loc să îmi fredoneze mie nervii nu era mai uşor să ia dînsa cartea de telefon, să verifice numele ăla, să vadă naibii că nu are numărul bun (i-am dat şi numărul) şi să mă lase pe mine în pace? A rămas interzisă, a bîiguit nişte scuze, a închis! Acum este rîndul meu să fiu Toma Necredinciosul şi să mă gîndesc că sigur se va mai găsi o altă tanti din sistem să mă sune pentru aceeaşi chestie!
Comentarii
Trimiteți un comentariu