Călător în lume - Din Bangladesh în India

N-am ajuns la prima ediţie a "Călător în lume", atunci cînd s-a aflat în faţa auditoriului din TeaSpot Cafe, Teodor Tulpan, românul ce a escaladat Everestul. Mă bucur că am ajuns ieri, am reuşit să îmi extrag la timp mîinile din pămînt, să fac un duş rapid, să arunc în geantă materialul de sari adus de mama din India, slavă Domnului foliile cu bindi erau puse cu o seară înainte. Am reuşit să conving cîteva domnişoare/doamne şi cîţiva domni să poarte în frunte acest simbol. Mulţumită lui Tudor, promotorul acestui eveniment, am avut şi loc asigurat.
India e o ţară fascinantă, mi-ar plăcea să ajung acolo, probabil după ce/dacă ajung în Peru. Mama respectivă a fost într-una din excursiile ei halucinante (cu dormit aproape în fiecare noapte în alt hotel/oraş, timp de trei săptămîni) în India şi Nepal. Frumos din partea ei şi frumos că s-a întors şi cu diverse obiecte tradiţionale.
Ce îi lipseşte maică-mii este darul de a vorbi interesant sau poate îmi lipseşte mie răbdarea să o ascult. De asta mi-a plăcut să îl urmăresc pe Ioan Bebeşelea povestind despre viaţa, isprăvile, călătoriile din cele şase luni petrecute în Bangladesh şi India. Mi-ar fi greu să rezum aici, plus că nu aş putea reproduce umorul spontan al rememorării anumitor momente. De la hăţişul birocratic al obţinerii din Bangladesh a unei vize pentru India, periplul cu trenul, trecerea graniţei pe jos, furtul actelor, la viaţa de zi cu zi, înghesuitul 12 persoane într-o ricşă cu trei locuri, savuratul bucătăriei tradiţionale de la tarabele stradale, preţuri, sfaturi de călătorie şi tot felul de alte detalii folositoare celor care vor să îi calce pe urme. Erau cîteva persoane acolo ce urmau să plece în aproximativ o săptămînă.
Am mai reţinut cu mare satisfacţie că India este o ţară unde se reciclează la greu, există inclusiv varianta PET-urilor returnabile (duci 3 bidoane goale de apă la 5 l şi primeşti unul plin).
În timpul prezentării am avut parte de o surpriză, am fost serviţi cu Samosa cu ceapă şi orez, cu sos, găsiţi reţeta aici, pe FusionCooking, blogul cu tot soiul de delicii culinare, la care contribuie Ioan Bebeşelea. Ce am mîncat noi fusese gătit de el, ieri, a fost super bun, potrivit de picant, cel puţin pentru gustul meu.
Sînt curioasă cu impresii de pe care continent ne vom delecta la următoarea ediţie Călător în lume, programată în prima marţi a lunii mai. Pică în data de 1 dar poate termină lumea grătarele la timp să mai asculte şi o poveste!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Anotimpurile și igiena

Phoenicurus ochruros... sau cum am scăpat de o obsesie

Lăsați toți chinezii bătrâni să vină la mine!