Mă încăpățînez să supraviețuiesc!

Nu e un secret cît pot fi de împiedicată, cum mi se întîmplă numai mie o grămadă de lucruri mai mult sau mai puțin dureroase, cărora le-am cam pierdut șirul. Și totuși, pentru că am "pile" acolo sus, încă sînt bipedă și circulînd.

E drept că isprăvile mele se lasă în cel mai bun caz cu vînătăi, acum am una pe gamba stîngă, de vreo 5/3 cm, habar n-am cînd mi-am făcut-o. Pentru arhivă: dacă voi avea o vînătaie și pe șoldul drept e de la o masă din terasă, am și martori, ieri m-am lovit. Și dacă îmi cade unghia de la degetul mic de la mîna dreaptă e tot de ieri, ceva legat de niște cuie și un clește! Asta după ce mi-a trecut vînătaia de sub genunchi, am scăpat ieftin de la întîlnirea cu lama unui topor... :))
Dar... sînt mîndră că am supraviețuit aseară posibilității de a-mi face freza la 220. Datele problemei: una bucată veioză cu picior de marmură, lipită din nebănuite motive de acum doi ani de sticla comodei, un pahar la fel de lipit, o pilă de unghii, un cuțit, un tocător. Adică subsemnata se apucase să șteargă sticla aia, s-a gîndit ia să încercăm să vedem dacă se desprinde paharul de sticlă... uimitor, a mers! Raționamentul numărul doi a fost că acum ar trebui să se desprindă și veioza... așa că am încercat inițial fără ajutoare... eforturile mele au fost zadarnice, dacă nu luăm în considerare jocul de lumini obținut, se pare că totuși mergea, zdrăngănelile mele refăceau contactul firelor neizolate de la întrerupător. Gîndindu-mă că n-ar fi tocmai ok să continui cu întrerupătorul în poziția pornit am luat o cîrpă și cu ea pe mînă, l-am schimbat. Aș fi scos-o și din priză dar, pentru că am făcut un lucru temeinic, priza era în spatele comodei mari, grele, plină de tot felul de cărți și obiecte casabile așa că, pînă fac bradul din cărți sau pînă găsesc un binevoitor (nu sclav, că mi-a explicat Călin că ăia nu au putere de decizie personală și nici fraier, că nu e frumos să îi spun așa) să o mute, pauză scos veioza din priză.
Următoarea sclipire de inspirație a fost să încerc să o desprind cu o pilă de unghii, n-a mers! În concluzie, am apelat la artileria grea: am luat un cuțit și, pentru că mi-era frig să iau ciocanul de afară din atelier, am folosit pe post de, ce am avut la îndemînă... adică un tocător! Na... în timp ce dădeam cu tocătorul în cuțitul înfipt sub piciorul veiozei (și o dată în sticla comodei), mă rugam să nu nimeresc cu el vreunul din firele electrice de dedesubt! N-am făcut-o șiiii... am reușit și să desprind veioza de acolo... sînt tare mîndră de mine!
Nu sînt la fel de mîndră de faptul că am luat apoi soluția de geamuri să spăl sticla cu ea... bineînțeles că nu mai pulveriza așa că i-am scos accesoriul ăla de pulverizat și am pus direct pe cîrpă, sticla am lăsat-o fără capac pe podea... Ce s-a întîmplat în secunda trei? Am dat cu piciorul peste sticlă așa că am un sfert din podeaua sufrageriei spălată cu soluție de geamuri... I'm that good, I know! Daaar... încă în viață... :))