De-ale lupilor...

Normal că din cînd în cînd vă mai bat la cap cu isprăvile copiilor mei. Radu a ținut astăzi să îmi citească compunerea scrisă ca temă la limba română. Atunci cînd vine de la școală va trebui să văd exact care era legătura cu lecția de azi, ceva cu pinguinul Apolodor. Dar, ce a scris el mi-a plăcut așa că am copiat repede aici, cu riscul ca el să piardă autobuzul (nu s-a întîmplat asta pentru că are o mamă care tastează rapid). Cred că va trebui să îi dau ceva indicații stilistice și cum să evite unele repetiții dar altfel, zic eu că are ceva fantezie puștiul (chiar dacă n-am înțeles nimic din enumerarea aia de avioane cu reacție):
"Undeva la munte trăia un lup singuratic, bătrîn, de vreo 50 de ani.
Într-o zi, el s-a dus să se înroleze în armata lupească.
Apoi s-a înrolat și a fost dus la garderobă.
I-au fost alese hainele, gradul, insigna și pălăria.
El era pregătit pentru luptă cînd s-a ivit o problemă. Vulpile rebele le furaseră muniția la primul atac.
Ei erau pregătiți și au pornit spre flancul al II-lea cu tancurile, soldații, generalul Lup Bătrîn și avioanele cu reacție: A-2, A-4, C-40, AC-1000 și Montana 2.000.000.
Lupii au ieșit victorioși și s-au întors acasă.
Nu după 30 de ani lupul pierise onorabil în lupta de la Alaska."
Sursa foto.

Comentarii

  1. Sa inteleg ca pe lupul proaspat inrolat l-au "ales" general si l-au numit "Lup Batran"? =))Bine ca au iesit victorisi in lup(ta) cu vulpile rebele ;) Tatal lui Lup Batran

    RăspundețiȘtergere
  2. Nebănuite sînt căile lupilor... :))

    RăspundețiȘtergere
  3. N-am inteles prea bine finalul. A pierit sau nu a pierit lupul in lupta de la Alaska? Intr-adevar e e plin de imaginatie si s-a gandit pana si la palarie...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Anotimpurile și igiena

Phoenicurus ochruros... sau cum am scăpat de o obsesie

Lăsați toți chinezii bătrâni să vină la mine!