În ultima vreme şomez cu scrisul, cred că sînt prea ocupată să trăiesc, parcă îmi vine greu să mă mobilizez să pun şi în cuvinte noile experienţe. Poate şi din cauza faptului că, timpul meu la computer l-am ocupat zilele trecute cu vizionatul de seriale. O ocupaţie destul de tîmpiţică, recunosc! Slavă Domnului că am epuizat episoadele disponibile din Spartacus... pentru care NU trebuie să îi mulţumesc lui Călin şi
postului lui care m-a făcut curioasă să văd ce e aia şi cu ce se mănîncă! Deşi mi s-a părut naşpa, am stat cîteva seri la rînd cu ochii montaţi în computer pentru a-l vedea!
Sfîrşitul săptămînii trecute avea iniţial programată o ieşire la Cozia, la cabană, cu copiii şi tatăl lor, rezervasem şi camera dar pînă la urmă opiniile unora şi ale altora de pe forumul cabanei ne-au făcut să renunţăm în favoarea unei excursii de o zi la Păltiniş. Sinceră să fiu nu eram chiar mulţumită de alegere dar ziua s-a dovedit a fi minunată, culorile şi peisajele la fel, am reuşit şi să dăm din picioare pe drumul de Şanta, i-am convins să adoptăm puţin poziţia şopîrlă pe marginea drumului aşa încît m-am bucurat şi de soarele amiezii.
Era frumoasă lumina printre copaci, chiar dacă mi-e dor de mersul prin pădure am evitat acum o plimbare la întîmplare, nu de alta dar eram şi cu copiii şi nu aveam habar de traseele din zonă. N-am mai urcat de o vreme în Păltiniş, poate erau şi cînd am fost ultima oară dar nu le-am remarcat, m-au distrat denumirile unor pensiuni. Cred că la prima dintre ele... "Vis împlinit" ar merita să mă cazez o vreme... să vedem ce ştie ea să facă, dacă funcţionează, vă spun după!
Dacă "Prăvălia Veche" o mai pot înţelege în vîrf de munte, ce-o căuta o pensiune "Rafael", cu îngeraşi, printre brazi, rămîne încă un mister pentru mine. La fel cum rămîne un mister ce-au făcut cu "peştii şi căprioarele" pe care nu trebuia să le hrănim la locul în care am luat masa. Or fi fugit că au auzit că face Rafael portrete gratis?
Habar n-am, acolo am văzut doar o broască ţestoasă... şi ea în poziţia şopîrlă, dar pe o piatră din micul iaz, iar în timp ce mîncam a mai apărut cărată spectaculos de picioarele din spate şi plasată strategic în împrejmuire... o oaie! S-or fi sesizat proprietarii că le lipseşte recuzita şi s-au gîndit că pentru turişti, din care o parte păreau români din diaspora aflaţi în vacanţă, oaia aia este cea mai "căprioară" dintre toate!
Pentru că tot îmi stă în fire să mai cîrtesc, în special la detalii, pot să îmi dau cu părerea despre toaleta femeilor: lemnăria finisată frumos (nu ştiu dacă era lemn masiv dar arăta bine), oglinda şi blatul acceptabile dar pe blat... un distribuitor de săpun din ăla ordinar, de plastic, cu o etichetă scorojită pe care mai puteai citi "Săpun lichid... de lux"! De lux unde? La Poplaca? În cealaltă parte, pe fundul unui bol de sticlă, un fel de potpuriu vegetal, din cele care probabil aveau la un moment dat miros, acum arătau ca un fel de gunoi maroniu.
În fine... oi fi eu prea critică, dar chiar am impresia că baia unei case/local/instituţie ar trebui să fie în ton cu ce impresie vrei să dai în rest. Cred că este unul dintre primele lucruri pe care îl analizez. N-am lăsat strîmbătura de nas să îmi afecteze plăcerea de a admira cerul ăla frumos cu soarele estompat de un nor uriaş. Nici plăcerea de a savura ciulamaua de pui cu ciuperci şi mămăliguţă! Foarte bună. Mai puţin bună a fost tîrziu în noapte la aniversarea a trei ani de
Oldies Pub,! Morala fabulei: grijă mare cu meniul! :)
Pe drum spre casă am dat de o mică turmă de măgăruşi (oare aşa se spune? că cireadă nu merge, herghelie nici, fiţi înţelegători), vi-i arăt doar pe doi dintre ei... ăştia cred că au vizitat Casa Vis Împlinit, că păreau să se iubească tare! Am avut noroc şi de oi risipite pe dealuri... parcă am regăsit toate imaginile tipice de peisaj montan tradiţional românesc. La fel cum am regăsit şi gusturile îndoielnice în privinţa arhitecturii caselor/pensiunilor montane dar asta e altă poveste! Şi deja v-am plictisit cu jurnalul ăsta luuung!
În ultima vreme şomez cu scrisul, cred că sînt prea ocupată să trăiesc, parcă îmi vine greu să mă mobilizez să pun şi în cuvinte noile experienţe. Poate şi din cauza faptului că, timpul meu la computer l-am ocupat zilele trecute cu vizionatul de seriale. O ocupaţie destul de tîmpiţică, recunosc! Slavă Domnului că am epuizat episoadele disponibile din Spartacus... pentru care NU trebuie să îi mulţumesc lui Călin şi postului lui care m-a făcut curioasă să văd ce e aia şi cu ce se mănîncă! Deşi mi s-a părut naşpa, am stat cîteva seri la rînd cu ochii montaţi în computer pentru a-l vedea!
Sfîrşitul săptămînii trecute avea iniţial programată o ieşire la Cozia, la cabană, cu copiii şi tatăl lor, rezervasem şi camera dar pînă la urmă opiniile unora şi ale altora de pe forumul cabanei ne-au făcut să renunţăm în favoarea unei excursii de o zi la Păltiniş. Sinceră să fiu nu eram chiar mulţumită de alegere dar ziua s-a dovedit a fi minunată, culorile şi peisajele la fel, am reuşit şi să dăm din picioare pe drumul de Şanta, i-am convins să adoptăm puţin poziţia şopîrlă pe marginea drumului aşa încît m-am bucurat şi de soarele amiezii.
Era frumoasă lumina printre copaci, chiar dacă mi-e dor de mersul prin pădure am evitat acum o plimbare la întîmplare, nu de alta dar eram şi cu copiii şi nu aveam habar de traseele din zonă. N-am mai urcat de o vreme în Păltiniş, poate erau şi cînd am fost ultima oară dar nu le-am remarcat, m-au distrat denumirile unor pensiuni. Cred că la prima dintre ele... "Vis împlinit" ar merita să mă cazez o vreme... să vedem ce ştie ea să facă, dacă funcţionează, vă spun după!
Dacă "Prăvălia Veche" o mai pot înţelege în vîrf de munte, ce-o căuta o pensiune "Rafael", cu îngeraşi, printre brazi, rămîne încă un mister pentru mine. La fel cum rămîne un mister ce-au făcut cu "peştii şi căprioarele" pe care nu trebuia să le hrănim la locul în care am luat masa. Or fi fugit că au auzit că face Rafael portrete gratis?
Habar n-am, acolo am văzut doar o broască ţestoasă... şi ea în poziţia şopîrlă, dar pe o piatră din micul iaz, iar în timp ce mîncam a mai apărut cărată spectaculos de picioarele din spate şi plasată strategic în împrejmuire... o oaie! S-or fi sesizat proprietarii că le lipseşte recuzita şi s-au gîndit că pentru turişti, din care o parte păreau români din diaspora aflaţi în vacanţă, oaia aia este cea mai "căprioară" dintre toate!
Pentru că tot îmi stă în fire să mai cîrtesc, în special la detalii, pot să îmi dau cu părerea despre toaleta femeilor: lemnăria finisată frumos (nu ştiu dacă era lemn masiv dar arăta bine), oglinda şi blatul acceptabile dar pe blat... un distribuitor de săpun din ăla ordinar, de plastic, cu o etichetă scorojită pe care mai puteai citi "Săpun lichid... de lux"! De lux unde? La Poplaca? În cealaltă parte, pe fundul unui bol de sticlă, un fel de potpuriu vegetal, din cele care probabil aveau la un moment dat miros, acum arătau ca un fel de gunoi maroniu.
În fine... oi fi eu prea critică, dar chiar am impresia că baia unei case/local/instituţie ar trebui să fie în ton cu ce impresie vrei să dai în rest. Cred că este unul dintre primele lucruri pe care îl analizez. N-am lăsat strîmbătura de nas să îmi afecteze plăcerea de a admira cerul ăla frumos cu soarele estompat de un nor uriaş. Nici plăcerea de a savura ciulamaua de pui cu ciuperci şi mămăliguţă! Foarte bună. Mai puţin bună a fost tîrziu în noapte la aniversarea a trei ani de Oldies Pub,! Morala fabulei: grijă mare cu meniul! :)
Pe drum spre casă am dat de o mică turmă de măgăruşi (oare aşa se spune? că cireadă nu merge, herghelie nici, fiţi înţelegători), vi-i arăt doar pe doi dintre ei... ăştia cred că au vizitat Casa Vis Împlinit, că păreau să se iubească tare! Am avut noroc şi de oi risipite pe dealuri... parcă am regăsit toate imaginile tipice de peisaj montan tradiţional românesc. La fel cum am regăsit şi gusturile îndoielnice în privinţa arhitecturii caselor/pensiunilor montane dar asta e altă poveste! Şi deja v-am plictisit cu jurnalul ăsta luuung!
Comentarii
Trimiteți un comentariu