Masa Critică - Septembrie
Se pare că, Băgă nu avea motive să fie supărat şi să se aştepte la minuni de vitejie ciclistă. A fost ieri Masa Critică... tot mai critică! Poate pentru că am trecut la orarul de iarnă şi lumea era încă bulversată, poate pentru că erau doi nori pe cer şi era posibil să plouă (ploaia aia cu care mă tot ameninţă maică-mea de o lună de zile), posesorii de biciclete care ne-am strîns pentru a pleca pe traseu, cu tot cu o aşteptare de vreo trei sferturi de oră pentru eventualii întîrziaţi, am fost 7 (plus juniorii lui Dinu, cuminţi în scăunelele lor). Pe drum s-au mai făcut permutări (ba o pană, ba s-a mai lipit cineva, a plecat cineva) dar ne-am întors tot 7 în piaţă. Cuminţi rău de tot pe traseu: Piaţa Mică - Avram Iancu - Constituţiei - Bîlea - Ştefan cel Mare - Semaforului - Rahovei - M. Viteazu - Calea Dumbrăvii - Zoo - pista de biciclişti - Justiţiei - Victoriei - Şaguna - Mitropoliei - Piaţa Mică.
Scurte observaţii: am întîlnit "doar" vreo opt maşini parcate cu avariile puse pe marcajul de pistă de biciclete; în capătul străzii Ştefan cel Mare, la intersecţia cu V. Aaron, pista este trasată vreo 100 de metri pe trotuar şi continuă pe stradă... asta dacă vrei senzaţii tari şi sari direct de pe bordură urmînd pista, pentru că nu este făcută rampă de coborîre, sau eşti perspicace şi cobori în stradă înainte de chestia asta (noi am fost perspicace); nu l-am avut pe Pixie cu mine... din nou, şi erau nişte culori superbe pe cer la întoarcere (de asta nu există nici foto la post-ul ăsta pentru că nu vreau să folosesc arhiva).
Scurte observaţii: am întîlnit "doar" vreo opt maşini parcate cu avariile puse pe marcajul de pistă de biciclete; în capătul străzii Ştefan cel Mare, la intersecţia cu V. Aaron, pista este trasată vreo 100 de metri pe trotuar şi continuă pe stradă... asta dacă vrei senzaţii tari şi sari direct de pe bordură urmînd pista, pentru că nu este făcută rampă de coborîre, sau eşti perspicace şi cobori în stradă înainte de chestia asta (noi am fost perspicace); nu l-am avut pe Pixie cu mine... din nou, şi erau nişte culori superbe pe cer la întoarcere (de asta nu există nici foto la post-ul ăsta pentru că nu vreau să folosesc arhiva).
Comentarii
Trimiteți un comentariu