Aş dansa dar n-am cu cine!

Ca să nu vă las în ceaţă cu tango-ul argentinian despre care vă ziceam ieri, un scurt rezumat al serii: ajuns la timp, găsit masă rezervată, formaţie redusă faţă de previziuni, constatat că masa nu oferă nici o perspectivă asupra ringului de dans, doar din poziţia în picioare, aşteptat minute în şir să apară vreun ospătar, aşteptat mai puţine minute pentru băutură, mîrîit la ospătar să lase meniul, început să danseze oameni cu întîrziere de vreo trei sferturi de oră, gîndit wtf? ăştia-s argentinienii? (foarte "septici" primii dansatori, nu se simţea nimic din pasiunea pe care o asociez eu cu tango-ul), răsuflat uşurată, nu, nu-s ei! sînt unii din Iaşi, dansat argentinienii, wow, ce tehnică! wow! nici la ăştia nu e mult coracon! wow, s-a şi terminat? (după trei dansuri, aproximativ 10 minute), prezentator invitat publicul la dans, zăcut invidioasă la masă, privit perechi de dansatori de la şcoli din Sibiu, bîrfit cu fetele, încheiat seara la fel de lemn în materie de dansat tango!
Şi: folosit Pixie pentru filmuleţe, mai jos cele două cupluri din Iaşi, au dansat pe rînd şi apoi împreună. Şi mai jos, Vilma Vega şi Fernando Galera.