Acasă
Vreau să vă povestesc despre vreo patru documentare văzute în ultimele zile și nu mă pot aduna nicicum să scriu. Așa că, le ignor ordinea cronologică și voi începe cu cel mai recent și anume ''Home''/Acasă, din programul de ieri al Astra Film Festival. Avînd în vedere tema ecologistă a filmului m-am gîndit că ar fi o experiență bună și pentru copii, așa că i-am încolonat și i-am cărat la Sindicate. Cu tot riscul să își piardă răbdarea, lucru ce s-a și întîmplat, filmul durînd aproape două ore. Iar Arin susținea sus și tare că el l-a mai văzut cu ''doamna'' (aka învățătoarea), lucru pe care nu mai pot să îl neg acum că am văzut că este o producție 2009.
Așa cum promitea sinopsisul citit în prealabil, imaginile sînt spectaculoase, Pămîntul și oamenii lui filmați de sus, am ales spre ilustrare două dintre ele (sursa foto), știu că le-am remarcat și în timpul vizionării. La cea din stînga sus aveai bonus în timpul filmului faptul că erau surprinse și animalele în timp ce părăseau îngrăditura respectivă.
Dacă vă spun că am lăcrimat în timpul filmului veți spune că am luat-o razna și îmi asum lucrul ăsta. Asta se întîmplă pentru că pe mine mă dor și mă dor de multă vreme toate rănile pe care le-am adus lumii în care trăim. Am avut parte de reacții de la: ai umplut casa cu gunoaie! (pentru că sortez hîrtia și o reciclez de foarte mulți ani), la: nu înțeleg de ce vorbești despre criza de apă, n-avem nici o problemă, lacul de la Gura Rîului e plin! (prietenii mei știu despre piticii mei cu nu risipiți apa! e o resursă pe cale de epuizare!) Poate n-ați observat seceta din ultima vreme... printre altele! Iar justificările de genul: ce poate face un om singur? la mine nu țin. Sînt convinsă că, datorită mie, trăiesc pe undeva niște copaci. Mă bucur că mai nou reușesc să reciclez și plasticul datorită colectării selective, sticlele le duc la containerul special iar metalul ajunge și el acolo unde trebuie. Plus că las mașina acasă și circul cu bicicleta și cu autobuzul cît de des pot!
E mult? E puțin? E ceea ce pot face eu și ceea ce ați putea face mulți, fără un efort foarte mare! Pentru că... ACASĂ... este ceva mai mult decît patru ziduri și un acoperiș! Împărțim cu toții același cer!
Dacă vă spun că am lăcrimat în timpul filmului veți spune că am luat-o razna și îmi asum lucrul ăsta. Asta se întîmplă pentru că pe mine mă dor și mă dor de multă vreme toate rănile pe care le-am adus lumii în care trăim. Am avut parte de reacții de la: ai umplut casa cu gunoaie! (pentru că sortez hîrtia și o reciclez de foarte mulți ani), la: nu înțeleg de ce vorbești despre criza de apă, n-avem nici o problemă, lacul de la Gura Rîului e plin! (prietenii mei știu despre piticii mei cu nu risipiți apa! e o resursă pe cale de epuizare!) Poate n-ați observat seceta din ultima vreme... printre altele! Iar justificările de genul: ce poate face un om singur? la mine nu țin. Sînt convinsă că, datorită mie, trăiesc pe undeva niște copaci. Mă bucur că mai nou reușesc să reciclez și plasticul datorită colectării selective, sticlele le duc la containerul special iar metalul ajunge și el acolo unde trebuie. Plus că las mașina acasă și circul cu bicicleta și cu autobuzul cît de des pot!
E mult? E puțin? E ceea ce pot face eu și ceea ce ați putea face mulți, fără un efort foarte mare! Pentru că... ACASĂ... este ceva mai mult decît patru ziduri și un acoperiș! Împărțim cu toții același cer!
honey, "ai umplut casa cu gunoaie" nu inseamna nu recicla daca asta simti tu nevoia sa faci! inseamna ca daca tot le selectezi, vine o vreme cand trebuie sa te si debarsezi de ele (hartii, plastic, metal), ca nu le poti aduna la nesfarsit acasa. Maine, poimaine te trezesti cu prietenii ca-ti aduc si ei hartiile lor etc!!!
RăspundețiȘtergereCu apa sunt de acord, e o resursa foarte importanta si pe cale de epuizare! dar tot o sa las robinetul sa curga cand spal vasele :P
Honey, să știi că deja s-a întîmplat să îmi aducă prietenii PET-urile spre reciclare! Le duceam și pe ale lui Călin, pînă să se introducă colectarea selectivă. ;) Și, întotdeauna le duceam pînă la urmă, atîta doar că, pe vremea Remat-ului trebuia să aștept să se adune o cantitate considerabilă, ca să renteze drumul cu mașina pînă acolo, iar acum, ele se ridică doar la două săptămîni și aștept cît e nevoie pentru a fi sigură că ajung unde trebuie.
RăspundețiȘtergere