Cred că avem mare noroc cu locurile din jurul Sibiului. Nu reuşesc să mă plictisesc de drumul pînă la Cisnădioara, cu Cora sub fund (pentru necunoscători, bicicleta mea). Porţiunea aceea de cîmp, între două păduri (sau o singură pădure... cu "pauză", asta nu ştiu), reuşeşte de fiecare dată să îmi încarce bateriile. Pentru că pot vedea de fiecare dată un alt cer, alţi nori, căpiţele de fîn, mirosul lor... Ieri, le-am şi testat de aproape, foarte faină senzaţia să te arunci în fîn!
Nu le-am adus daune majore, la un moment dat ne-au fluierat nişte oameni de la distanţă, care coseau sau ceva de genul, să ne atragă atenţia că nu e tocmai terenul nostru de joacă. În Cisnădioara am deja ritualul îngheţatei ROM, după modelul ciocolatei cu acelaşi nume, e delicioasă! Dacă n-aţi încercat-o încă, v-o recomand cu căldură!
La plecarea spre casă, din nou spectacol, cu toată complicăţenia de a-mi da rucsacul jos pentru a scoate gentuţa lui Pixie şi în final pe el, nu am rezistat să nu opresc pentru razele soarelui printre nori, pe urcarea din Cisnădioara sau pentru culorile apusului văzut de pe pista de biciclete.
Cred că avem mare noroc cu locurile din jurul Sibiului. Nu reuşesc să mă plictisesc de drumul pînă la Cisnădioara, cu Cora sub fund (pentru necunoscători, bicicleta mea). Porţiunea aceea de cîmp, între două păduri (sau o singură pădure... cu "pauză", asta nu ştiu), reuşeşte de fiecare dată să îmi încarce bateriile. Pentru că pot vedea de fiecare dată un alt cer, alţi nori, căpiţele de fîn, mirosul lor... Ieri, le-am şi testat de aproape, foarte faină senzaţia să te arunci în fîn!
Nu le-am adus daune majore, la un moment dat ne-au fluierat nişte oameni de la distanţă, care coseau sau ceva de genul, să ne atragă atenţia că nu e tocmai terenul nostru de joacă. În Cisnădioara am deja ritualul îngheţatei ROM, după modelul ciocolatei cu acelaşi nume, e delicioasă! Dacă n-aţi încercat-o încă, v-o recomand cu căldură!
La plecarea spre casă, din nou spectacol, cu toată complicăţenia de a-mi da rucsacul jos pentru a scoate gentuţa lui Pixie şi în final pe el, nu am rezistat să nu opresc pentru razele soarelui printre nori, pe urcarea din Cisnădioara sau pentru culorile apusului văzut de pe pista de biciclete.
foarte faine apusurile, Orin, imi fac pofta si dor. de Sibiul. :)
RăspundețiȘtergere