KO cu piper...

N-am apucat să vă povestesc ce minuni am reușit să fac cu proaspăt achiziționatul meu spray cu piper... destinat protejării mele de patrupedele nu tocmai afectuoase.
La sfaturile prietenilor am decis să îl testez înaintea unei eventuale utilizări în caz de urgență... să văd cum funcționează, dacă nu cumva trebuie "armat" în prealabil, pe principiul spray-urilor nazale (la care trebuie să declanşezi de cîteva ori în aer). Cum nu mă hotărîsem să fac asta acasă şi povesteam la serviciu, am convins un coleg să ieşim în curte să îl testăm.
Zis şi făcut... luăm tubuleţul metalic, rupem siguranţa (cu ocazia asta am observat şi că există aşa ceva) şi afară cu noi. Ridic un deget să văd din care parte bate vîntul... concluzionez (greşit) că nu bate, întind mîna la maxim şi... fîîîs în aer. O altă colegă urmărea ce se întîmplă de la un geam de la etaj, undeva în stînga spate. Eu constat că totuşi adie ceva vînt pentru că pot observa stropii luînd-o în dreapta... încă stau şi cuget cînd încep să simt ceva picături pe limbă, pe faţă... Reacţia noastră a fost întîrziată, dar ne-am grăbit să intrăm în clădire. Tuşind amîndoi de mama focului! Mie mi s-au injectat ochii, am mers direct la baie să mă clătesc abundent, îmi venea să bag capul sub robinet... Din ce am adus noi pe haine s-au molipsit şi jumatate dintre colegi, behăiam artistic cu toţii... inclusiv şefa mea, care se gîndise să simtă mirosul pe degetele colegului cu care fusesem afară... mare greşeală! Cred că vreo jumătate de oră am fost scoşi din circuit...
După chestia asta am mari dubii ce să fac dacă voi fi pusă într-o situaţie în care să trebuiască să îl folosesc: shoot and run? Poate pic şi eu şi cîinii...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Anotimpurile și igiena

Phoenicurus ochruros... sau cum am scăpat de o obsesie

Lăsați toți chinezii bătrâni să vină la mine!