Fotografii de duminică... sau grebla lui Dumnezeu

Discutam săptămîna trecută cu niște oameni nou cunoscuți despre fotografie și dacă poate fi considerată artă sau nu. Ideea în jurul căreia gravitam este cît poți să te consideri tu autorul și cît ține de șansa de a apăsa pe buton la momentul și cu cadrul potrivit în față. La cît de mult îmi place mie să fotografiez și să încerc să surprind lucrurile din jur și puțin altfel, normal că am considerat că este o artă fotografia. Nu neapărat a mea! Sînt oameni care au un fler deosebit al încadrării, care știu tehnică, ale căror fotografii le privești și te minunezi cîtă inspirație au avut!
Am atașat aici cîteva poze din ultimele zile. În primul caz mă pot lăuda cu o tușă personală, deși nu foarte originală, recunosc, clădiri reflectate în apă s-au fotografiat și se vor mai fotografia... eu am văzut reflexia, mi-a plăcut, m-am întors și am surprins-o cu camera. În cazul celorlalte două fotografii nu pot spune decît că am oprit bicicleta, am scos camera din buzunar și am îndreptat-o spre cer, fără și cu zoom. Cînd cerul arată așa... te simți doar norocos că ești acolo, cu ochii larg deschiși!
Nu știu cum se cheamă jucăria aia de relaxare chinezească - feng shui (aștept să mă corectați dacă greșesc), cu un vas plat în care este nisip și o grebluță cu care poți desena valuri paralele. Azi, cerul arăta de parcă Dumnezeu ar fi avut nevoie să își calmeze nervii și a "periat" ușor norii cu o greblă uriașă...
Joan Osbourne - What if God was one of us

Asculta mai multe audio diverse

Comentarii

  1. Lillee13 februarie 2011 la 22:23

    Este arta cu siguranta. Admir, mor dupa fotografiile bine realizate, dar niciodata nu as putea face asa ceva. Nu am inspiratia/talentul necesat si pentru asta ii admir pe cei care pot :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Orin13 februarie 2011 la 22:32

    Și mie îmi plac mult fotografiile, cred că este vorba despre artă, cu un dram de noroc! ;)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Anotimpurile și igiena

Imagine
Că tot îmi spunea Silvie că nu mai scriu ce perle scot copiii mei, azi, una proaspătă! După temele la engleză și germană îl chestionam pe Arin ce ore are mîine, ce avea de făcut, ce mai are, etc. Ajungem la subiectul Biologie și cică mîine fac Educație pentru sănătate și le-a dat astăzi de scris o temă... cu ”ce fac igienic în fiecare anotimp”. Mie îmi dădea cu rest așa că am insistat că eu nu înțeleg cum vine asta și îmi arată ce a scris: ”Igiena în funcție de anotimp: Primăvara Mă îmbrac cu bluză și pantaloni lungi. Mă spăl de 2 ori pe zi. Nu merg în maieu. Vara Mă îmbrac cu tricou și pantaloni scurți. Mănînc ce este rece. Dorm mai mult. Toamna Mă îmbrac cu haine groase. Mă spăl de 3 ori pe zi. Dorm mai puțin. Iarna Mă îmbrac foarte gros. Mă spăl cu apă fierbinte. Nu mă obosesc să mă mai trezesc (hibernez).” Cică profesoara a văzut chestia asta și nu a zis nimic. Cred că s-a abținut eroic. Pe mine m-a pufnit rîsul. Nu cred că am avut o ...
Citiți mai multe

Phoenicurus ochruros... sau cum am scăpat de o obsesie

Imagine
O parte dintre voi ştiu deja de curiozităţile mele ornitologice... în jungla de la mine din grădină îşi găsesc cămin permanent sau scurtă escală, tot soiul de specii: am turturele, piţigoi, vrăbii şi coţofene tot timpul anului şi, ocazional grauri, mierle, ciocănitori iar duminică am văzut prima dată o gaiţă! La zburătoarele cu regim permanent mai era una pe care nu puteam să o identific de ani de zile... cafenie, cu coada portocalie, vizibilă mai ales în zbor ( foto ), mică de talia unui piţigoi dar mai zveltă, cu nişte triluri frumoase iar în perioada împerecherii, masculul făcea nişte demonstraţii complicate, ajungînd să dea din aripi atît de repede încît stătea aproape pe loc, ca un colibri. Inutil să vă spun că nimeni nu ştia cum se numeşte, probabil şi descrierea mea... "păsărică cafenie cu coadă portocalie", nu era foarte inspirată, iar motoarele de căutare dădeau rezultate dintre cele mai fanteziste. Astăzi, a venit pe pervazul geamului meu de la birou, mi-a...
Citiți mai multe

Lăsați toți chinezii bătrâni să vină la mine!

Imagine
Desigur, pot fi ușor acuzată de discriminare și de viziuni înguste, cu un așa titlu. Dar, no, știți vorba aceea cu ”muncă de chinez bătrân”. Cam așa m-am simțit eu o vreme lucrând cu drag și mai puțin spor la fața de pernă din imagini. Știu că locul postării ar fi pe Orin - Arts & Crafts , dar aici mă pot și văita puțin de cât am lucrat. Nu știu dacă îi știți pe cei de la LOOMescu . Țes niște preșuri minunate, din textile tăiate fâșii, am fost la un atelier de-al lor. Cum reciclatul face parte din viața mea, mi s-a părut foarte bună ideea. Până atunci, mai tăiam tricouri fâșii pentru a lega roșiile cu ele. Țesutul mi se părea mai complicat, trebuia să bat cuie pe un suport de lemn, să așez fire pe el. La croșetat trebuia să mă uit când lucram, tricotatul era cel mai facil: puteam să lucrez și să mă uit la televizor.  Plină de optimism, am început să îi tai hainele Maiei rămase mici. În principiu cele ce erau prea uzate pentru a mai putea fi date altcuiva. Am tăiat și un cearcea...
Citiți mai multe