... și, din cînd în cînd, mai și reușesc lucrul ăsta! Cum ar fi în zilele libere care tocmai s-au încheiat... cînd am putut din nou să ies cu bicicleta, prima oară anul ăsta! Am avut și temperaturile alea de toamnă tîrzie... și soare, imposibil de stat în casă! Sîmbătă am ieșit singură, încă mai era zăpadă pe bucăți din pistă, am mers doar pînă la cea de-a doua intrare în Muzeul Satului, acolo am întors de frica cîinilor de la fabrica de covoare și din cauza fundului meu ud de la fleașca cu care m-a stropit roata din spate. Dar și așa am oprit la întoarcere să mă uit cum își căra o zburătoare mică (din nou voi intra în dileme existențiale cu numele ei, dar nu mă voi descuraja, sigur o găsesc pe site-ul dat de Ioana) o bucată de coajă de pîine aproape cît ea de mare, să o ciugulească în copac. Normal că am deranjat-o, ciripea nemulțumită pe asfalt sau prin copacii din jur... mai bîntuia și un prieten/ă prin jur, la fel de nemulțumit/ă! Le-am lăsat și m-am îndreptat spre casă... Ieri, o zi și mai frumoasă, m-am organizat astfel încît să pot merge cu Andreele la Cisnădioara. Încerc să îmi aduc aminte doar partea frumoasă din expediția asta, să uit episodul super nașpa de peste cîmp, atunci cînd ne-au atacat cîinii de la un depozit de materiale, înainte de calea ferată. Eu, singură cu copiii! Inconștientă! Mă felicit că am scăpat nemușcați din chestia asta pentru că putea ieși urît, complet neprovocați! Pe unul dintre ei cel puțin l-aș face cu mare drag preșuleț! Noroc cu sistemul bicicletă - scut de apărare și strigat la ei. Nu îmi aduc aminte să îmi mai fi fost așa de frică! Nici măcar atunci cînd eram cu Cora (cățeaua mea - Schnautzer uriaș) pe cîmp și a sărit la noi o haită de cinci - șase dulăi și m-am pus între ea și ei! Acum era vorba despre copiii mei și mi-era groază că unul dintre ei ar fi putut fi mușcat! Zisesem că încerc să uit... Copiii au rămas la bunici, noi am mers la Cisnădioara, a fost o zi super frumoasă, cu soare, cu copaci desfrunziți, cu nori, cu niște papanași super buni la Pensiunea Sub Cetate din Cisnădioara, cu povești cu prietenele la un ceai/cafea/bere! Ca să nu mai spun de cum ne-am apucat noi să lălăim cît ne ținea gura (antrenată la karaoke... :))... melodia de la Queen... I want to break freeeeee... se uitau la noi amuzați/siderați oamenii care plecau din Muzeul Satului... trei nebune cîntînd pe biciclete... asta după ce ne claxonaseră cîțiva șoferi că Andreea 1 mergea cîntînd fără mîini pe ghidon, că erau ocupate cu efectul dramatic, eu îi făceam poze tot din mers, noroc cu Andreea 2, că încheia plutonul mai normal...
La o sută de ani de la prima zi de implicare oficială a Marii Britanii în Primul Război Mondial, cele 888.246 de victime sunt comemorate prin același număr de maci realizați din ceramică, o instalație ce va fi vernisată astăzi, a designerului Tom Piper. Rîul de flori ce pare de sînge pleacă de la una din ferestrele Turnului Londrei (sau Turnul Alb), clădire emblematică, cea mai veche construcție din orașul de pe malurile Tamisei, a cărei construcție datează din secolul al XI-lea. De-a lungul anilor Turnul a fost reședință regală, închisoare, armurărie, pentru o vreme a găzduit o menajerie, în prezent adăpostește Bijuteriile Coroanei și este renumit pentru fantomele sale . Ineditul memorial va continua să evolueze în lunile următoare, ultimul dintre maci va fi ”plantat” simbolic în 11 noiembrie 2014, puteți afla mai multe aici . Dacă aveți drum în Londra cred că va fi impresionant de văzut, eu sigur aș dori să reușesc să ajung acolo. sursa foto sursa foto Un alt memento
Că tot îmi spunea Silvie că nu mai scriu ce perle scot copiii mei, azi, una proaspătă! După temele la engleză și germană îl chestionam pe Arin ce ore are mîine, ce avea de făcut, ce mai are, etc. Ajungem la subiectul Biologie și cică mîine fac Educație pentru sănătate și le-a dat astăzi de scris o temă... cu ”ce fac igienic în fiecare anotimp”. Mie îmi dădea cu rest așa că am insistat că eu nu înțeleg cum vine asta și îmi arată ce a scris: ”Igiena în funcție de anotimp: Primăvara Mă îmbrac cu bluză și pantaloni lungi. Mă spăl de 2 ori pe zi. Nu merg în maieu. Vara Mă îmbrac cu tricou și pantaloni scurți. Mănînc ce este rece. Dorm mai mult. Toamna Mă îmbrac cu haine groase. Mă spăl de 3 ori pe zi. Dorm mai puțin. Iarna Mă îmbrac foarte gros. Mă spăl cu apă fierbinte. Nu mă obosesc să mă mai trezesc (hibernez).” Cică profesoara a văzut chestia asta și nu a zis nimic. Cred că s-a abținut eroic. Pe mine m-a pufnit rîsul. Nu cred că am avut o
Ieri a văzut Corina ce am făcut eu din animalele ei... și mi-a zis că postarea respectivă i-a adus aminte de toate animalele copilăriei, animale după care a plîns la greu atunci cînd s-au dus, așa că i-am oferit posibilitatea de a le rememora aici: ”În '90, cînd s-a desființat CAP-ul, am primit așa: - o vacă, pe care o chema tot Tina, la scurt timp a murit de TBC - un bou, = Mișu ( știu, Miju, nu mai zic nimic ) - un berbec = Artimon (= Prin artimon sau arbore artimon se înţelege ultimul arbore (catarg), începând dela prova , al unui velier cu trei arbori (în engleză mizen-mast ) sau ultimul arbore al unui velier cu 4 sau 5 arbori (în engleză jigger mast )., cuvîntul ăsta a trebuit să îl caut în dicționar, de ce-or fi botezat berbecul așa mă depășește, poate o fi fost ceva vas eșuat pe la Colun) Pe stradă, într-una din zile, am găsit un pui de gîscă. Avea față de VISARION. Cînd a mai crescut a făcut un ou... deci, era gîscă! ( Gîsca Visarion, ce nu vă e clar??, Nicolle se par
Comentarii
Trimiteți un comentariu