I want to break free...
... și, din cînd în cînd, mai și reușesc lucrul ăsta! Cum ar fi în zilele libere care tocmai s-au încheiat... cînd am putut din nou să ies cu bicicleta, prima oară anul ăsta! Am avut și temperaturile alea de toamnă tîrzie... și soare, imposibil de stat în casă! Sîmbătă am ieșit singură, încă mai era zăpadă pe bucăți din pistă, am mers doar pînă la cea de-a doua intrare în Muzeul Satului, acolo am întors de frica cîinilor de la fabrica de covoare și din cauza fundului meu ud de la fleașca cu care m-a stropit roata din spate. Dar și așa am oprit la întoarcere să mă uit cum își căra o zburătoare mică (din nou voi intra în dileme existențiale cu numele ei, dar nu mă voi descuraja, sigur o găsesc pe site-ul dat de Ioana) o bucată de coajă de pîine aproape cît ea de mare, să o ciugulească în copac. Normal că am deranjat-o, ciripea nemulțumită pe asfalt sau prin copacii din jur... mai bîntuia și un prieten/ă prin jur, la fel de nemulțumit/ă! Le-am lăsat și m-am îndreptat spre casă...
Ieri, o zi și mai frumoasă, m-am organizat astfel încît să pot merge cu Andreele la Cisnădioara. Încerc să îmi aduc aminte doar partea frumoasă din expediția asta, să uit episodul super nașpa de peste cîmp, atunci cînd ne-au atacat cîinii de la un depozit de materiale, înainte de calea ferată. Eu, singură cu copiii! Inconștientă! Mă felicit că am scăpat nemușcați din chestia asta pentru că putea ieși urît, complet neprovocați! Pe unul dintre ei cel puțin l-aș face cu mare drag preșuleț! Noroc cu sistemul bicicletă - scut de apărare și strigat la ei. Nu îmi aduc aminte să îmi mai fi fost așa de frică! Nici măcar atunci cînd eram cu Cora (cățeaua mea - Schnautzer uriaș) pe cîmp și a sărit la noi o haită de cinci - șase dulăi și m-am pus între ea și ei! Acum era vorba despre copiii mei și mi-era groază că unul dintre ei ar fi putut fi mușcat!Zisesem că încerc să uit... Copiii au rămas la bunici, noi am mers la Cisnădioara, a fost o zi super frumoasă, cu soare, cu copaci desfrunziți, cu nori, cu niște papanași super buni la Pensiunea Sub Cetate din Cisnădioara, cu povești cu prietenele la un ceai/cafea/bere! Ca să nu mai spun de cum ne-am apucat noi să lălăim cît ne ținea gura (antrenată la karaoke... :))... melodia de la Queen... I want to break freeeeee... se uitau la noi amuzați/siderați oamenii care plecau din Muzeul Satului... trei nebune cîntînd pe biciclete... asta după ce ne claxonaseră cîțiva șoferi că Andreea 1 mergea cîntînd fără mîini pe ghidon, că erau ocupate cu efectul dramatic, eu îi făceam poze tot din mers, noroc cu Andreea 2, că încheia plutonul mai normal...
Asculta mai multe audio diverse
Later Edit: Mica zburătoare se numeşte ţiclean... încă o enigmă rezolvată! ;)
Comentarii
Trimiteți un comentariu