I want to break free...

... și, din cînd în cînd, mai și reușesc lucrul ăsta! Cum ar fi în zilele libere care tocmai s-au încheiat... cînd am putut din nou să ies cu bicicleta, prima oară anul ăsta! Am avut și temperaturile alea de toamnă tîrzie... și soare, imposibil de stat în casă! Sîmbătă am ieșit singură, încă mai era zăpadă pe bucăți din pistă, am mers doar pînă la cea de-a doua intrare în Muzeul Satului, acolo am întors de frica cîinilor de la fabrica de covoare și din cauza fundului meu ud de la fleașca cu care m-a stropit roata din spate. Dar și așa am oprit la întoarcere să mă uit cum își căra o zburătoare mică (din nou voi intra în dileme existențiale cu numele ei, dar nu mă voi descuraja, sigur o găsesc pe site-ul dat de Ioana) o bucată de coajă de pîine aproape cît ea de mare, să o ciugulească în copac. Normal că am deranjat-o, ciripea nemulțumită pe asfalt sau prin copacii din jur... mai bîntuia și un prieten/ă prin jur, la fel de nemulțumit/ă! Le-am lăsat și m-am îndreptat spre casă...
Ieri, o zi și mai frumoasă, m-am organizat astfel încît să pot merge cu Andreele la Cisnădioara. Încerc să îmi aduc aminte doar partea frumoasă din expediția asta, să uit episodul super nașpa de peste cîmp, atunci cînd ne-au atacat cîinii de la un depozit de materiale, înainte de calea ferată. Eu, singură cu copiii! Inconștientă! Mă felicit că am scăpat nemușcați din chestia asta pentru că putea ieși urît, complet neprovocați! Pe unul dintre ei cel puțin l-aș face cu mare drag preșuleț! Noroc cu sistemul bicicletă - scut de apărare și strigat la ei. Nu îmi aduc aminte să îmi mai fi fost așa de frică! Nici măcar atunci cînd eram cu Cora (cățeaua mea - Schnautzer uriaș) pe cîmp și a sărit la noi o haită de cinci - șase dulăi și m-am pus între ea și ei! Acum era vorba despre copiii mei și mi-era groază că unul dintre ei ar fi putut fi mușcat!
Zisesem că încerc să uit... Copiii au rămas la bunici, noi am mers la Cisnădioara, a fost o zi super frumoasă, cu soare, cu copaci desfrunziți, cu nori, cu niște papanași super buni la Pensiunea Sub Cetate din Cisnădioara, cu povești cu prietenele la un ceai/cafea/bere! Ca să nu mai spun de cum ne-am apucat noi să lălăim cît ne ținea gura (antrenată la karaoke... :))... melodia de la Queen... I want to break freeeeee... se uitau la noi amuzați/siderați oamenii care plecau din Muzeul Satului... trei nebune cîntînd pe biciclete... asta după ce ne claxonaseră cîțiva șoferi că Andreea 1 mergea cîntînd fără mîini pe ghidon, că erau ocupate cu efectul dramatic, eu îi făceam poze tot din mers, noroc cu Andreea 2, că încheia plutonul mai normal...
Queen - I Want To Break Free

Asculta mai multe audio diverse

Later Edit: Mica zburătoare se numeşte ţiclean... încă o enigmă rezolvată! ;)

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Anotimpurile și igiena

Imagine
Că tot îmi spunea Silvie că nu mai scriu ce perle scot copiii mei, azi, una proaspătă! După temele la engleză și germană îl chestionam pe Arin ce ore are mîine, ce avea de făcut, ce mai are, etc. Ajungem la subiectul Biologie și cică mîine fac Educație pentru sănătate și le-a dat astăzi de scris o temă... cu ”ce fac igienic în fiecare anotimp”. Mie îmi dădea cu rest așa că am insistat că eu nu înțeleg cum vine asta și îmi arată ce a scris: ”Igiena în funcție de anotimp: Primăvara Mă îmbrac cu bluză și pantaloni lungi. Mă spăl de 2 ori pe zi. Nu merg în maieu. Vara Mă îmbrac cu tricou și pantaloni scurți. Mănînc ce este rece. Dorm mai mult. Toamna Mă îmbrac cu haine groase. Mă spăl de 3 ori pe zi. Dorm mai puțin. Iarna Mă îmbrac foarte gros. Mă spăl cu apă fierbinte. Nu mă obosesc să mă mai trezesc (hibernez).” Cică profesoara a văzut chestia asta și nu a zis nimic. Cred că s-a abținut eroic. Pe mine m-a pufnit rîsul. Nu cred că am avut o ...
Citiți mai multe

Phoenicurus ochruros... sau cum am scăpat de o obsesie

Imagine
O parte dintre voi ştiu deja de curiozităţile mele ornitologice... în jungla de la mine din grădină îşi găsesc cămin permanent sau scurtă escală, tot soiul de specii: am turturele, piţigoi, vrăbii şi coţofene tot timpul anului şi, ocazional grauri, mierle, ciocănitori iar duminică am văzut prima dată o gaiţă! La zburătoarele cu regim permanent mai era una pe care nu puteam să o identific de ani de zile... cafenie, cu coada portocalie, vizibilă mai ales în zbor ( foto ), mică de talia unui piţigoi dar mai zveltă, cu nişte triluri frumoase iar în perioada împerecherii, masculul făcea nişte demonstraţii complicate, ajungînd să dea din aripi atît de repede încît stătea aproape pe loc, ca un colibri. Inutil să vă spun că nimeni nu ştia cum se numeşte, probabil şi descrierea mea... "păsărică cafenie cu coadă portocalie", nu era foarte inspirată, iar motoarele de căutare dădeau rezultate dintre cele mai fanteziste. Astăzi, a venit pe pervazul geamului meu de la birou, mi-a...
Citiți mai multe

Lăsați toți chinezii bătrâni să vină la mine!

Imagine
Desigur, pot fi ușor acuzată de discriminare și de viziuni înguste, cu un așa titlu. Dar, no, știți vorba aceea cu ”muncă de chinez bătrân”. Cam așa m-am simțit eu o vreme lucrând cu drag și mai puțin spor la fața de pernă din imagini. Știu că locul postării ar fi pe Orin - Arts & Crafts , dar aici mă pot și văita puțin de cât am lucrat. Nu știu dacă îi știți pe cei de la LOOMescu . Țes niște preșuri minunate, din textile tăiate fâșii, am fost la un atelier de-al lor. Cum reciclatul face parte din viața mea, mi s-a părut foarte bună ideea. Până atunci, mai tăiam tricouri fâșii pentru a lega roșiile cu ele. Țesutul mi se părea mai complicat, trebuia să bat cuie pe un suport de lemn, să așez fire pe el. La croșetat trebuia să mă uit când lucram, tricotatul era cel mai facil: puteam să lucrez și să mă uit la televizor.  Plină de optimism, am început să îi tai hainele Maiei rămase mici. În principiu cele ce erau prea uzate pentru a mai putea fi date altcuiva. Am tăiat și un cearcea...
Citiți mai multe