Apus cu sîrme...

Mă bucur atunci cînd mai prind soarele pe ultima sută de metri, dînd o altă personalitate norilor. Acum două zile, încercam în drum spre casă, să îl surprind cu telefonul mobil... în momentul cînd am declanșat m-am trezit că vorbesc cu Gabriela... mă suna chiar atunci, așa că... pauză apus... pauză nori, pînă am ajuns în fața porții nu mai vedeam decît casele... și ușoare urme din bucuria cromatică de mai devreme. Incredibil cît de rapid s-a dus totul... Azi am surprins un alt cer... cu alți nori desenați, fiecare cu frumusețea lui!
Și, o melodie de ascultat pe imaginea asta, de la Gabriela citire:
Amelie Poulain-la valse d'Amelie piano

Asculta mai multe audio diverse

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Anotimpurile și igiena

Phoenicurus ochruros... sau cum am scăpat de o obsesie

Lăsați toți chinezii bătrâni să vină la mine!