Cred că mi se pregăteşte ceva... dureros! :)

Nu ştiu cum să interpretez altfel ce mi se întîmplă! Ieri, motivată fiind şi de citirea, la recomandarea Ioanei (şefa mea) a unui reportaj foarte inspirat şi foarte bine scris de către Viorel Ilişoi pentru Jurnalul Naţional (după ce ziaristul a lucrat incognito o săptămînă la cules de mere în Moldova), am zis că ar fi cazul să adun şi eu cele 2 kg de mere răspîndite în doi meri, la mine în grădină. Toate bune şi frumoase, din cel alb le-am adunat sărind sau aplecînd crengile, la cele ionatane din faţă aveam neapărată nevoie de scară. Zis şi făcut: plantez scara sub el, la primele l-am lăsat pe Arin să le ia, am proptit bine scara şi el era entuziasmat. După ce am mai mutat-o, n-am mai găsit teren stabil pentru cele patru picioare aşa că am sprijinit-o cumva în trei şi am urcat eu, convinsă fiind că reuşesc să îmi ţin echilibrul (scara are vreo patru metri şi Teo nu s-a urcat nici de frică pe ea, anul trecut... la culesul strugurilor, vezi poza). Totuşi n-a fost aşa de uşor şi începusem să mă legăn cu scara în toate direcţiile. La care mama, de jos:

- ... Arin, du-te şi ajut-o pe mama, vezi că stă să cadă!... suie-te şi tu pe scară !

Arin, prompt… trage de scară, care oricum se ducea în partea aia şi m-am trezit că plec cu totul… Noroc cu inspiraţia spontană că m-am prins de nişte crengi şi am echilibrat scara pînă la urmă. N-am reuşit să reeditez experienţa lui Arin, despre care am aflat după cîteva zile bune, cînd şi-a făcut mama curajul să îmi spună că l-a lăsat să se suie pe scara respectivă să culeagă nişte struguri, a picat scara şi a rămas copilul spînzurat de una din ţevile de metal ce servesc drept suport viţei, după ce s-a bălăngănit el acolo s-a dus în mîini ca o maimuţică pînă la o ţeavă mai groasă, verticală, pe care şi-a dat drumul ca pompierii ! Ooofff !!! Noroc că are instinct de căţărător de mic !

Ce mă întreb eu acum, motivată de experienţa recentă : Oare Arin şi maică-mea s-or fi vorbit ? Să îmi organizeze o căzătură "accidentală" cu scara ? Oare, cum m-a întrebat un prieten… "vroiau să sară o treaptă în transmiterea moştenirii? “ Hihi… şi dacă o fi aşa, nu puteau şi ei alege ceva mai puţin brutal ?

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Anotimpurile și igiena

Phoenicurus ochruros... sau cum am scăpat de o obsesie

Lăsați toți chinezii bătrâni să vină la mine!