FITS 2010 - Primele zile

Era o vreme in care mincam teatru pe piine si nu ma saturam, erau 10 zile de festival, cind dormeam doua - trei ore pe noapte si era destul. Intre timp, nu mai am rezistenta aceea, am si alte obligatii (serviciu, copii), asa ca, ma multumesc cu ce apuc sa vad. Inca tin minte frenezia primilor ani de festival, cind erau sute de oameni la intrarile in spatiile de joc, se statea pe jos, pe scena, pe balustrade, pe oriunde era cit de cit loc liber. Acum, festivalul e mai asezat, nu mai este nebunia aia, si media de virsta mi se pare ca a crescut destul de mult, nu mai sint atitia tineri, probabil si pentru ca este tot mai greu de gasit/rezervat un loc. In zilele de inceput vedeam teatru dimineata, la prinz si seara, apucam si sa scriu pentru foaia festivalului, dans si povesti de tot felul in clubul de dupa (asa am cunoscut foarte multi oameni minunati), iar dimineata o luam de la capat.

La editia actuala, pot sa spun ca am bifat concertul Holograf din prima seara si focurile de artificii iar ieri, Acasa la tata, un spectacol al Teatrului Act, in regia lui Alexandru Dabija, cu Marcel Iures, Gabriela Popescu, Gavril Patru, Serban Pavlu, Mihaela Sarbu, Ada Simionica si Costica Draganescu. Un spectacol intre comic si tragic, despre relatii, familie si ratarile mai mult sau mai putin recunoscute ale unor destine. Am fost bucuroasa ca l-am vazut din nou jucind pe Marcel Iures, actorul meu preferat, i-am cerut si un autograf, pe o carte postala a spectacolului Cetatea Soarelui, primul proiect al Teatrului Act, cu el si Adrian Titieni, regia lui Mihai Maniutiu, vazut in urma cu mai bine de zece ani de zile, cred, tot in Festival si tot pe scena Teatrului Gong.

Dupa piesa romaneasca, am vazut un spectacol al companiei spaniole Arte Y Pureza Flamenco Company, impresionant, as vrea sa pot dansa asa!

Am incheiat seara cu putin din concertul Cargo si spectacolul francezilor de la Transe Express cu Pietonul Aerului/Mobile Homme, o demonstratie de dexteritate in minuirea tobelor la inaltime, protagonistii au cintat suspendati la un moment dat de bratul unei macarale uriase. Sunet, lumina, foarte frumoase umbrele siluetelor lor, pe cladirea Muzeului Brukenthal sau cea a Bisericii Catolice.

In seara asta, voi merge sa il vad pe Dan Puric, in Vis, un one-man-show de pantomima, pus in scena la Teatrul National din Bucuresti. Poate voi prinde ceva din concertul Vama din Piata Mare si din noul spectacol itinerant Transe Express, Tobele de foc.