Caiac pe Aries

Cred ca cel mai corect ar fi sa spun ca weekend-ul meu (mai precis simbata si duminica) a stat sub semnul apei! De mult ne invita Seba la o iesire cu caiacul pe Aries, ei fusesera deja, se pare ca era vital pentru progresul meu de "caiacista" sa mai schimb si riul, vroiam sa scot si picii la o cabana asa ca s-a nimerit bine. De 1 - 2 mai, chiar daca anul asta nu am putut profita de o zi libera extra! Ceva despre iesirea asta veti gasi si la Baga, se pare ca i-a placut cel putin la fel de mult cum mi-a placut mie! (Ma rog, acum sufar de-a dreptul pentru ca am doi spini de cactus in degetul mic de la mina dreapta, imi zvicneste de durere, l-am legat cu varza si il tin gratios ridicat, ma enerveaza ca nu reusesc sa tastez cumsecade!)

Ziceam de apa... la inceput a trebuit sa ma reacomodez cu caiacul, ma speriasem putin privind riul de pe sosea, erau portiuni care aratau destul de naspa, nu ma vedeam trecind pe acolo! Peste primii bolovani am trecut cu inima cit un purece, padela ridicata si observatiile lui Seba sa o tin in apa si sa dau din ea. Ideea este ca Ariesul este mai rapid decit Oltul si cu o personalitate proprie, cel putin eu nu reuseam decit foarte rar sa o iau si pe unde vreau eu! De obicei, riul ma ducea in miezul problemei, adica unde erau valurile mai mari! Ideea este ca, daca dai din padela si le iei perpendicular, ar trebui sa mearga! Nici bolovanii nu erau chiar atit de fiorosi, erau rotunjiti si pareau mai aproape decit erau, putini i-am simtit cu adevarat! Am luat si o gramada de crengi in freza, ca degeaba eu nu si nu, tot acolo am ajuns, erau aplecate deasupra apei, pe unde vroia riul sa plutesc eu! :)) Zic eu ca m-am descurcat onorabil, o data ce mi-am recapatat increderea! Dar e de mers neaparat cu cineva care stie! In cifre: 18 km si vreo trei ceasuri de dat efectiv cu caiacul (fara opriri si partea de pregatit).

Duminica: alt fel de ape: Vinatarile Ponorului - o cascada spectaculoasa, acolo apa intra sub pamint, o vom regasi de cealalta parte a muntelui, iesind din Huda lui Papara, din pacate o pestera prea putin accesibila. Pe drumul de intoarcere de la cascada nu am rezistat la o mini-cascada si ceea ce parea a fi un loc de balaceala aferent si eu si Seba ne-am aventurat pentru o scurta baie. Foarte faina experienta, chiar daca apa iti taia picioarele cind intrai in ea! Ca postul asta sa nu devina kilometric, va voi mai da altadata detalii despre ce gasiti in Apuseni, in si in apropiere de Salciua, unde am fost noi. Va mai zic doar ca duminica a fost si prima experienta a lui Mircea pe caiac, s-a descurcat foarte bine, si pe un riu mai incomod!