Termopane, termopane...

Nu știu alții cum sînt... dar pe mine mă doare sufletul cînd văd ”restaurări” ale unor case din Orașul de Jos de genul celor din fotografie! Astăzi, am ajuns pe strada Tîrgul Fînului și mă bucuram, în ciuda frigului de afară, că pot să admir la pas o poartă sau o fereastră, sau un grilaj de metal... în fine, fiecare cu piticii lui... Și m-am oripilat cînd, după ce am fotografiat rămășițele unor vitrine comerciale vechi, cu porumbeii zgribuliți aferenți... am dat de termopane și soclu de piatră de rîu și galben-portocaliu, hai că la asta aș fi putut supraviețui, dar clădirile alea nu mai aveau nimic din farmecul originar... Mă întreb unde sînt cei care ar trebui să aprobe sau să sancționeze lucrurile astea! Sînt sigură că aici se vor găsi mulți care să îmi dea în cap că stau în calea progresului sau că ce... aș fi preferat să se dărîme casa?! cînd merge și așa, mai bine decît deloc!!! Ei uite că nu sînt de acord cu asta, cu mentalitatea românului că ”merge și așa” în toate domeniile și ne trezim că trăim din improvizație în improvizație... una mai neinspirată decît cealaltă!!!

Comentarii

  1. Lillee23 ianuarie 2010 la 16:11

    Adevarul este ca nu da bine deloc...Mai multa imaginatie nu au si ei?

    RăspundețiȘtergere
  2. mariacristina9524 ianuarie 2010 la 19:20

    Ma...uite in strainatate de ex toate casele sunt restaurate, iar cele ce se construiesc pe langa sunt facute in acelasi stil arhitectural, nu una din sec xx si langa ea ditamai solozu' din sticla.Cred ca asta ne strica pe noi, romanii, faptul ca nu stim sa ne conservam valorile si imprumutam ceea ce este rau de la celelalte tari.

    RăspundețiȘtergere
  3. Orin24 ianuarie 2010 la 20:45

    Lillee, se pare că nu!
    Maria Cristina, am văzut și eu ce se întîmplă în străinătate, dar la noi plăcerea conservării lucrurilor autentice pare să lipsească cu desăvîrșire unei mari părți a populației.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Anotimpurile și igiena

Imagine
Că tot îmi spunea Silvie că nu mai scriu ce perle scot copiii mei, azi, una proaspătă! După temele la engleză și germană îl chestionam pe Arin ce ore are mîine, ce avea de făcut, ce mai are, etc. Ajungem la subiectul Biologie și cică mîine fac Educație pentru sănătate și le-a dat astăzi de scris o temă... cu ”ce fac igienic în fiecare anotimp”. Mie îmi dădea cu rest așa că am insistat că eu nu înțeleg cum vine asta și îmi arată ce a scris: ”Igiena în funcție de anotimp: Primăvara Mă îmbrac cu bluză și pantaloni lungi. Mă spăl de 2 ori pe zi. Nu merg în maieu. Vara Mă îmbrac cu tricou și pantaloni scurți. Mănînc ce este rece. Dorm mai mult. Toamna Mă îmbrac cu haine groase. Mă spăl de 3 ori pe zi. Dorm mai puțin. Iarna Mă îmbrac foarte gros. Mă spăl cu apă fierbinte. Nu mă obosesc să mă mai trezesc (hibernez).” Cică profesoara a văzut chestia asta și nu a zis nimic. Cred că s-a abținut eroic. Pe mine m-a pufnit rîsul. Nu cred că am avut o ...
Citiți mai multe

Phoenicurus ochruros... sau cum am scăpat de o obsesie

Imagine
O parte dintre voi ştiu deja de curiozităţile mele ornitologice... în jungla de la mine din grădină îşi găsesc cămin permanent sau scurtă escală, tot soiul de specii: am turturele, piţigoi, vrăbii şi coţofene tot timpul anului şi, ocazional grauri, mierle, ciocănitori iar duminică am văzut prima dată o gaiţă! La zburătoarele cu regim permanent mai era una pe care nu puteam să o identific de ani de zile... cafenie, cu coada portocalie, vizibilă mai ales în zbor ( foto ), mică de talia unui piţigoi dar mai zveltă, cu nişte triluri frumoase iar în perioada împerecherii, masculul făcea nişte demonstraţii complicate, ajungînd să dea din aripi atît de repede încît stătea aproape pe loc, ca un colibri. Inutil să vă spun că nimeni nu ştia cum se numeşte, probabil şi descrierea mea... "păsărică cafenie cu coadă portocalie", nu era foarte inspirată, iar motoarele de căutare dădeau rezultate dintre cele mai fanteziste. Astăzi, a venit pe pervazul geamului meu de la birou, mi-a...
Citiți mai multe

Lăsați toți chinezii bătrâni să vină la mine!

Imagine
Desigur, pot fi ușor acuzată de discriminare și de viziuni înguste, cu un așa titlu. Dar, no, știți vorba aceea cu ”muncă de chinez bătrân”. Cam așa m-am simțit eu o vreme lucrând cu drag și mai puțin spor la fața de pernă din imagini. Știu că locul postării ar fi pe Orin - Arts & Crafts , dar aici mă pot și văita puțin de cât am lucrat. Nu știu dacă îi știți pe cei de la LOOMescu . Țes niște preșuri minunate, din textile tăiate fâșii, am fost la un atelier de-al lor. Cum reciclatul face parte din viața mea, mi s-a părut foarte bună ideea. Până atunci, mai tăiam tricouri fâșii pentru a lega roșiile cu ele. Țesutul mi se părea mai complicat, trebuia să bat cuie pe un suport de lemn, să așez fire pe el. La croșetat trebuia să mă uit când lucram, tricotatul era cel mai facil: puteam să lucrez și să mă uit la televizor.  Plină de optimism, am început să îi tai hainele Maiei rămase mici. În principiu cele ce erau prea uzate pentru a mai putea fi date altcuiva. Am tăiat și un cearcea...
Citiți mai multe