Femei pe tocuri inalte

Parafrazez eu asa titlul filmului lui Almodovar pentru a va povesti experienta mea de vineri.

Mie imi plac hainele vintage, imi place incaltamintea vintage, la un moment dat, in liceu si facultate, am purtat cu mare mindrie niste perechi de pantofi (mai ales unii, bleumarin, din piele intoarsa) care au fost ai mamei mele, facuti de strabunicul meu, care era cizmar. (Ca o paranteza, promit ca voi scana o fotografie veche cu strabunicul meu, sa vedeti ce "domn" era, alte vremuri, toata lumea se respecta pe atunci!).

Vineri m-am gindit sa reeditez experienta, adica sa plec cu pantofii mamei mele, cumparati de ani de zile (astia nu mai erau made in strabunicu') si tinuti nepurtati. Aratau misto, chiar trendy as putea spune, avind in vedere cum revine moda la aceleasi tipare.

Ma fac eu cumva dragutica, pentru intilnirea cu fostele mele colege de liceu, trece Catalina sa ma ia, parcam si, prin fata Liceului de Arta, simt eu ca si cind as fi calcat intr-o groapa... ok, ce nu pricepeam era de ce aveam aceeasi impresie si dupa trei pasi... cind ma uit in urma... unul dintre tocuri statea frumusel pe asfaltul fara pic de gropi... De la cit au stat, cauciucul talpii se facuse ca un fel de plastelina, s-a desprins pur si simplu din el metalul tocului, puteam sa "decojesc" toata talpa... Solutia Catalinei: rupe-l si pe celalalt :)) Nici n-a fost greu, ca cedase deja pe jumatate! Asta a dus la un fel de slapi cu calciiul mai jos... in care n-am putut sa stau, evident!! Asa ca am luat masina Catalinei si am fugit acasa sa imi schimb pantofii (a ris mama de mine de numa').

Morala: daca vreti sa purtati vintage... neaparat faceti teste acasa, trageti de tot ce se poate inainte de a iesi pe straβe!!!