Englezu' de pe Târnave
Cel puțin așa am presupus eu că ar fi de undeva de pe Târnave, pentru că în articolul din România Liberă de acum cîteva zile, Nea Uiliam era localizat, din rațiuni de protecție a intimității, undeva într-un sat de lîngă Sighișoara. Vă recomand foto-reportajul, este povestea deosebită a unui englez stabilit la noi jumătate din an, cu mare dragoste de țara noastră și, mai ales, de puradeii și pirandele naționalității conlocuitoare. Asta îmi aduce aminte de momentul în care mi-a fost demontat unul din stereotipurile cu care am fost alimentată din copilărie: cu dezordinea și mizeria ”ca la țigani”!!!
Ei bine, cu vreo patru ani în urmă, umblam eu să îmi mulțumesc piticii albaștri de pe creier, adică să îmi fac chiuvetă de aramă în baie. Și mergem la nea Emilian Căldărar în Brateiu să comandăm chiuveta respectivă (că se cunoștea cu ex de pe la tîrgurile locale). Acolo... curățenie lună-bec, și în curte, și în casă, toate așezate la locul lor, nici urmă de turnulețe, mobilierul modest dar extrem de curat peste tot. Am reușit să îi fac pe Nea Emilian și pe fiul lui să priceapă ce am eu în cap și mă gîndeam cu groază... Dumnezeule, dacă vin oamenii ăștia să îmi monteze chiuveta, două săptămîni înainte am de făcut numai curățenie ca să nu mă fac de rîs! Pînă la urmă a montat-o un prieten, care mi-a făcut și suportul de fier forjat. Aaa, și chiuveta (o vedeți în stînga) a ieșit mult mai bine ca în schițele mele!
Eu zic că n-ar strica din cînd în cînd să mai lăsăm preconcepțiile la o parte!
Sunt de acord cu tine. Si Cipi, sotul, a patit la fel, el se ocupa de interioare; primeste intr-o zi un telefon prin care era rugat, extrem de frumos, sa vada o casa si sa dea niste sugestii. I s-a parut lui ceva dubios in accentul interlocutorului, m-a luat si pe mine (eu cica avand experinta cu categorii "mai dubioase de oameni")Ajungem in Turnisor, bine-nteles ca erau tigani, insa extrem de politicosi si de curati. Nu-ti spun ca am ajuns chiar in mijlocul pranzului, cred ca erau cam 18 persoane la masa, un peisaj extrem de pitoresc pentru amandoi. Urmau sa-si paveze toata casa, dar absolut toata casa cu un granit extrem de rar si scump bine-nteles, problema era ca placile erau de dimensiuni foarte mari pentru tipul asta de pavaj si in consecinta extrem de grele, detaliu la care ei nu s-au gandit. Aici a trebuit sa intervina Cipi cu solutiile, dar asta e alta poveste. A propos, foarte reusita chiuveta.
RăspundețiȘtergere:)) ca tot vine vorba de bratei: mama saraca, acum un an a preluat o clasa plina de "nepoti" de-a caldararilor. faza tare e ca astia se descurcau mai bine in limba lui cervantes decat in limba lui eminescu :))
RăspundețiȘtergeresarpele ala alb de sub chiuveta ce-i?
RăspundețiȘtergereIulia, ești foarte tare cu experiența ta ”în categorii mai dubioase de oameni”... :)) Eu cred că există țigani și țigani (așa cum există români și români), e nedrept să îi băgăm pe toți în aceeași oală, chit că văd și eu peste tot în jur cazurile de violență și infracționalitate din rîndul lor.
RăspundețiȘtergereTeo, cred că sînt mulți născuți și crescuți pe dincolo.
Anonim, șarpele ăla este nereușita mea în ceea ce privește chiuveta respectivă, nu am reușit încă să camuflez racordul flexibil... :(, nu din lipsă de idei ci din cauză de boală națională, lenea...