My life

Greu, dar totuși reușesc să mai și citesc. Inițial la toaletă, acum, că mi-a dat ideea nașa mea, și în timp ce alăptez. Că ce să și fac, atunci cînd eu și gîndurile mele sîntem obositoare, poziția imobilizat în pat duce ori la uitat la televizor, ori la citit.  După ce Honey a fost inspirată să îmi facă cadou un mic volum de nuvele, ca să văd dacă îmi place Murakami (concluzia: îmi place!), am încercat un mini-roman, cumpărat de Bogdan, cred.  Puteți citi critică de specialitate despre De vei lua aminte la greșeli a lui Andrea Bajani. Pe scurt, acțiunea se desfășoară fie în București, unde protagonistul aterizează pentru a participa la înmormîntarea mamei sale, fie într-un orășel italian, în trecut. Autorul pendulează între amintirile copilului lăsat singur de către mamă (unul dintre întreprinzătorii italieni aterizați în România post-decembristă) și scurte experiențe pe teritoriul românesc.  Nu lipsesc clișeele cu românii coborîți din copac dar buni la sufl...

Sîntem în prima săptămînă de februarie iar liliacul meu are deja mugurii ăștia. L-am fotografiat ieri pe cel alb, mic și fragil, are doar un metru înăltime, anul trecut a fost primul cînd a înflorit. Mi-e frică să nu înghețe din nou, așa am pățit ani la rînd, l-a păcălit căldura timpurie și apoi a venit gerul. Oare limacșii nu pot fi păcăliți? Nu mi-ar părea rău să-și scoată nasul afară și apoi să îi găsesc cubulețe...

Cu siguranță cei mai mulți dintre voi sînteți utilizatori fațăcarte. Cu siguranță v-a apărut astăzi un filmuleț cu voi și prietenii voștri, invitați fiind să îl postați pentru a celebra Ziua Prietenilor. Mai sînteți atenționați și că astăzi fațăcarte împlinește 12 ani de existență și de aici filmul aniversar. Eu nu înțeleg de ce să asociez ideea de prietenie unui site, oricît ar fi el de util în relaționare. Prietenii mei adevărați sînt acolo pentru mine, chiar dacă la mii de kilometri distanță unii dintre ei și am fi rămas la fel de prieteni cu sau fără rețele de socializare. Sinceră să fiu, chiar mi-e dor de scrisorile pe hîrtie schimbate de-a lungul anilor. Sînt convinsă că mă iubesc și că ei știu că îi iubesc în fiecare zi din an și nu doar cu ocazia unui eveniment artificial creat. Și dacă vreți insistent o zi universală a prieteniei, puteți sărbători pe data de 30 iulie, zi agreată de către ONU ca Zi Internațională a Prieteniei, fără legătură cu promovarea niciunei rețele o...

Nu m-am lăudat aici direct cu noul membru al familiei, Maia, nici acum nu vreau să fac asta, deși este o minunată și maternitatea la 40 de ani la fel! Vreau doar să mă plîng de combinația nesimțire/infrastructură deficitară atunci cînd te deplasezi împingînd un cărucior, în cazul meu, un scaun cu rotile în cazuri mai nefericite. Nu am un parc în apropierea casei așa că, dacă vreau să profit de o zi frumoasă am doar alternativa trotuarelor. Cu mașina din imagine mă mai întîlnisem 300 de metri în urmă, atunci era parcată pe trotuar paralel cu drumul, spațiul care mai rămăsese între ea și zidul casei era ocupat de portiera deschisă și de șoferul care povestea fără nici o treabă cu cineva ieșit la fereastra casei. A așteptat pînă am ajuns lîngă el ca să se dea la o parte. Mai în jos, pe același trotuar, nu mai lăsase nici un spațiu de trecere, mașina lăsată acolo, șofer nicăieri. Am avut timp să fac poze, să meditez dacă aleg carosabilul, într-un tîrziu a ieșit din curte, l-am recunosc...

Se întîmplă cîteodată mici minuni de genul celei surprinse în fotografie. Cred că m-am mai lăudat la un moment dat cu lumini de genul acestora dar erau mai puține, pe hol. Asta nu înseamnă că mă bucur mai puțin atunci cînd le văd. Și, pentru că Pixie nu este prea departe de mine zilele astea, le puteți vedea și voi. Fotografiate din același unghi, e cam greu să îl schimb cu un copil la sîn, m-am putut juca doar cu încadrarea și cu zoom-ul.  

În dimineața asta mi se pare tot mai improbabil să avem parte de un "Crăciun alb". Nu urmăresc prognozele meteo așa că nu știu care sînt șansele să mă înșel. Știu că am avut puțină zăpadă în noiembrie dar acum ar fi vremea ei. Mi-e dor de zăpadă, de stat în casă și privit afară cum ninge și de ascultat melodii vechi. Sărbători așa cum vă doriți!

sursa foto Cred că de-a lungul anilor am văzut zeci de documentare cu și despre ”pisicile mari”, în mod special despre lei. Cu toate acestea, trebuie să îmi recunosc ignoranța, habar n-aveam pînă acum două săptămîni că există lei și în Asia, mai precis în India. Cum am aflat acum? Mama este abonată la Reader's Digest iar mica revistă are de obicei un test Trivia de cultură generală. Cîteodată știu mai multe răspunsuri, altădată nu prea dar la ultimul număr am fost complet depășită, nu știam nimic! Pentru o scurtă vreme am nutrit puțină speranță la ultima întrebare, legată de țara în care coexistă tigrul, leul și ursul. Eram ferm convinsă că așa ceva nu se este posibil și că leii mai trăiesc în sălbăticie doar în Africa. Ei bine, nu, în statul indian Gujarat, mai precis în Parcul Național Gir, trăiesc peste 500 de lei asiatici sau indieni (523 la recensămîntul din mai 2015). Cred că am fost suficient de marcată de limitele mele cît să le împărtășesc și cu voi! Cu ce vă ...