My life

Iniţial voiam să vă scriu astăzi cum îmi vine să urlu la lună (şi nici măcar nu mai este plină!), cît îmi e de silă de campania, de minciunile şi de mizeria lui Ponta şi altele de genul! M-am răzgîndit, iau o gură de aer şi vă servesc ceva mai uşor, din ciclul "mai şi gătesc"! Pentru că tanti doctor de familie a recomandat o mai mare diversificare a dietei lui Arin, "copilul metafizic" şi foarte mofturos şi chiar s-a pronunţat că ar trebui să încerc lasagna, am profitat că a fost de curînd săptămînă italiană la Lidl şi am cumpărat nişte foi.  Reţeta este tot de la Lidl, v-o scriu mai jos, au avut nişte cutii de metal cu reţete uşoare pentru cei genul meu. Oricum, am cumpărat pacheţelul mai mult pentru cutie dar asta este altă poveste. "Pentru 2 porţii: 1/2 ceapă 1/2 morcov 1 lingură de ulei de măsline 200 g amestec de carne tocată 1/2 linguriţă de cimbru uscat 400 g cubuleţe de roşii (la conservă) - n-am avut, am pus pastă de roşii cu busu...

N-ai zice văzînd cum schimb canalele în pauzele publicitare dar chiar îmi plac reclamele. Cele inteligente, originale, amuzante sau nu! Încă din primii ani, mi s-a părut o idee genială Noaptea Devoratorilor de Publicitate . Pentru că aduna reclamele ”altfel”, le organiza pe teme, îmi oferea doze concentrate din exact genul de publicitate care îmi place. Cred că ”ultima Noapte” din Sibiu la care am mers a fost prin 2010. De atunci am rămas cu o serie de reclame foarte bine ancorate, cele Audi versus Schnauzer.  În 2012 mergeam la ceva similar, la scară redusă, Creative Combo , nu știu ce s-a ales din proiectul respectiv. Mă bucur că se organizează din nou NDC, că a ajuns la a 19-a ediție, în 7 noiembrie, orele 20:00, la Sala Polivalentă din București. Am aflat despre ea din provocarea celor de la Blogal Initiative . Ca să răspund întru totul ”caietului de sarcini”, reclama mea preferată la ora asta este... Deși tema de anul acesta este ”Curățenie Generală”, cred că se încad...

Zisese ceva la un moment dat Loredana despre ce campanie mișto are Monica Macovei dar doar azi am intrat pe pagina ei. Oricum îmi plăcea de tanti Macovei, acum și mai mult! Jos pălăria pentru ideile de acolo! Ar trebui să vadă cît mai multă lume, sigur are în spate o echipă foarte dedicată/implicată. Iar partea gen benzi desenate cu Dubi și Monica e super tare. Intrați să vedeți! M-am abținut să nu copiez pentru ilustrare o imagine de pe site.

Nu mi-am schimbat profilul blogului, nu îl transform într-unul foto dar cîteodată simt nevoia de a împărtăși cu voi unele imagini. Parcă nu m-am îndurat să fac un colaj din cele de mai jos așa cum am făcut în alte dăți. Mi se pare că fiecare dintre ele are farmecul ei. Îmi place amestecul culorilor și faptul că mai găsesc prospețime în grădină, într-un boboc de trandafir, în roșiile cherry care încă se mai coc, în florile de begonie, gura-leului sau crăițe, în ultimele bobițe de zmeură, pe care le-am mîncat imediat după ce am făcut fotografiile. Toamna mea arată așa, a voastră cum e?

Pe Monika am cunoscut-o acum mai bine de trei ani, la o ediție Art Boutique . Ne-am ”lipit” imediat, era foarte deschisă, a avut răbdare să îi învețe pe copii să facă lucrușoare din hîrtie chiar dacă ea era acolo pentru a-și prezenta produsele și nu ca trainer, ne-am mai întîlnit la o altă ediție a evenimentului amintit, aici chiar iniția copiii în tehnica origami. N-a zis nu, indiferent de ce am rugat-o să îmi facă și de piticii pe care îi aveam: brățară ca pentru mine , set Hello Kitty , cercei-fluturași din sîrmă .  De ceva vreme, Monika face și săpun natural, iar am profitat de bunătatea ei și am vrut săpun cu lavandă, personalizat cu flori uscate din tufa mea din grădină, mi-a făcut și din ăsta, m-am bucurat de el și eu și prietenele mele cărora l-am oferit în dar. E minunat, îi rămăsesem datoare cu feed-back, o fac acum, cînd îl folosesc la duș mă simt super răsfățată și învăluită într-o peliculă catifelată cu miros de levănțică. Mă simt ca bărbatul care iubește do...

Cred că la ediția Astra Film Festival 2011 am avut prima dată confirmarea dramelor trăite de copiii românilor plecați să lucreze în străinătate, lăsați în țară în grija bunicilor, mătușilor, a altor rude mai mult sau mai puțin îndepărtate sau chiar singuri. Vedeam atunci documentarul din 2010 al lui Ionuț Carpatorea, Singur acasă - o tragedie românească . Mai mult ca sigur sinuciderile documentate de presă sau ajunse date statistice nu sînt toate iar copiii care au ales moartea unei vieți fără unul sau amîndoi părinții sînt de fapt mai mulți. Miercuri seară mi-am luat copiii de aripioare și am fost la Teatrul Gong pentru spectacolul Căpșunile și orfanii/Erdbeerwaisen , un proiect al Teatrului Național Marin Sorescu Craiova, Teatrului de Stat Braunschweig și werkgruppe 2. Coproducția internațională este un proiect al Convenției Teatrale Europene, în cadrul ”The Art of Ageing” .  Mi s-a părut potrivit să îi expun acestei realități românești contemporane. În afară de fetița Ginei ...

Nu mă gîndeam să ajung la un eveniment de genul dar uite că s-a întîmplat! Am fost invitați de niște prieteni de-ai lui Bogdan pe dealurile de lîngă Ciugud, Alba Iulia, ziua a fost superbă, parcă nu mai speram să fie soare și cald. La drive-test erau patru modele de Mitsubishi: ASX (testat de Bogdan - a coborît cu un zîmbet mare pe față din el, dacă ne-ar fi permis bugetul, sigur plecam cu un contract în buzunar), OUTLANDER (testat de prietenul lui Bogdan), PAJERO și L200. Pentru mine erau toate niște mașini mari de diferite culori, una aș ști să o deosebesc pentru că avea platformă în spate. În fiecare mașină era cîte un pilot de curse alături de șoferii amatori, îi ajuta în punctele-cheie de pe traseu. Pentru că nu mă pricep, nu vă pot vorbi despre performanțele tehnice ale mașinilor de teren Mitsubishi. Eu vă pot spune, din postura amatorului perfect, că am fost impresionată de cum se comportau mașinile respective prin toate șanțurile, gropile și coclaurii de pe traseele stabi...