My life

Voiam să vă scriu cu totul altceva, chiar lucram la o postare despre rațele mele alergătoare indiene. Probabil o voi finaliza în câteva zile. Dar... după ce am râs de mă dor fălcile citind traducerile de mai jos ( articolul este mai lung dar am făcut selecție), mi-am zis că merită să le postez aici, în perioada aceasta nu strică niște hohote în plus.  Cum am ajuns să citesc bazaconiile respective? Rita clocește, de vreo două săptămâni, nu știu ce va ieși, dacă va ieși ceva. Ieri ne întrebam și eu și mama respectivă cât va mai dura. Și am căutat pe google ”perioada de incubație la rațele indiene”. Și am dat peste articolul acesta. Am citit din el ieri, am râs o tură, l-am abandonat, am căutat din nou, de data aceasta în engleză și am aflat răspunsul (28 - 29 de zile parcă). Astăzi am mai citit o parte din descrierile de acolo, încă nu l-am finalizat, mă minunez constant de ceea ce cred că este google translate la el acasă. În fotografie... Rita chinuită pe ouă, nu ne așteptam...

Există momente când, o mică eroare se dovedește a fi mană cerească. În urmă cu trei ani alesesem din oferta pepinierei Roza Mur  cinci pomi fructiferi și cinci trandafiri, doi cățărători. Toate bune și frumoase, au rezistat patru și patru, un procent super bun, pomul care s-a uscat a fost cireșul, poate voi mai încerca, știu că e mai greu cu el. La trandafiri, nu au înflorit toți în primul an, am avut totuși vreo două flori roz, bătute, la cei doi din imaginea de mai sus (fotografia respectivă este de anul acesta, deja au crescut). M-am gândit că poate în primul an floarea diferă mult de cea ”finală”, asta pentru că ce alesesem eu avea florile mari, lila, forma clasică. Anul următor, florile arătau la fel, mirosul lor nemaipomenit dar nici vorbă să se apropie de varianta inițială. Îi fac poze prietenei mele M, i le trimit, vine răspunsul: sunt trandafiri de dulceață. Aha! Nici anul trecut nu au înflorit spectaculos de mult, nu aveam mult timp la dispoziție, am încercat doa...